 |
| CinemaPeliculas |
"La Zona" (o coproductie Spania
Mexic din 2007) este o ilustrare a principiului zidului : il construiesti ca sa
te aperi de altii si intr-o buna zi te trezesti ca ai devenit prizonierul lui.
In lungmetrajul de debut al lui Rodrigo Pla, zidul este impartial, ambele
comunitati se constituie in insule prizoniere si autarhice. Pe de o parte, La
Zona este un cartier izolat de lume cu propria paza, propria scoala, propriul
sistem de securitate si de ce nu, propriile legi. Pe de alta parte, periferia
mizera care se intinde pina la umbra zidului priveste cu lacomie peste sirmele
ghimpate si deseori actioneaza dupa propriile legi (de ce sa nu profiti de un
panou care darima zidul pe timp de furtuna? de ce sa nu furi de la cei bogati? de ce sa nu ucizi daca cei bogati se opun?) Politia nu intervine cu prea
mult zel atunci cind vreunul dintre sarantoci este ucis sau un pericol inchis
in "la zona" mai ales daca jocurile sint aranjate prin sume generoase
de bani.
"La Zona" poate fi considerata ca o parabola
politica a unei lumi in care cuvintele de ordine sint "Ochi pentru ochi si
dinte pentru dinte" si "securitatea si bunastarea grupului
conteaza". "La Zona" poate fi si un film despre adolescenti,
despre cum este sa cresti de o parte si de alta a zidului, adolescenta fiind
unicul moment in care un tip bogat (Alejandro) si un amarit ca Miguel se pot
intelege pentru un scurt moment. "La Zona" poate fi si un film
despre maturizare, Miguel intelege ca trebuie sa plateasca pentru participarea
la jaf, Alejandro are destula umanitate in el pentru a-l ajuta pe fugar sa
supravietuiasca. "La Zona" este povestea unui jaf care se termina
intr-o teribila vinatoare de oameni care se dezlantuie dupa ce legea a fost
impiedicata sa intervina, tema aceasta de western mi-a adus aminte de "Fury"
al lui Fritz Lang, mai ales in modul in care sacrificarea lui Miguel a fost
vazuta.
 |
| Adelante |
Grosul actiunii a fost filmat in incinta unui astfel de
cartier fortificat, care prospera in Mexic si mai peste tot in America de Sud.
Regizorul prefera story-ul liniar (scenariul este semnat de Laura Santullo)
povestea in bucla, cadrele simple punctate cu imagini ale camerelor de
supraveghere. Linsajul este foarte spectaculos, vedem doar fetele deformate de
furie si ura absoluta si intr-un final victima care este evacuata ca un animal
lovit de masina si aruncata la gunoi.
M-am intrebat de ce filmul nu se sfirseste acolo unde incepuse (Alejandro parasind "La Zona") si prefera sa mearga mai departe catre secventa din cimitir, mi-am dat seama pe urma ca aceasta arata ca Alejandro s-a maturizat destul pentru a face gestul de a-l scoate pe Miguel din "la zona", dar nu suficient (baiatul plateste omului din cimitir pentru a-l ingropa pe Miguel). La urma urmei, Alejandro este fiul tatalui sau, care crede ca banii pot aranja absolut totul. Morala : sintem cu totii fiii tatilor nostri si repetam ceea ce ni s-a spus sa facem , respectind acel "la zona" din noi insine care inseamna educatie si influenta familiei ("ai fi putut sa-l educi mai bine," ii arunca in fata capitanul de politie mamei lui Miguel inainte de a o pocni zdravan).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu