 |
| Wikipedia |
Titlul romanesc este prost ales, filmul islandez se
numeste Myrin/Jar City sau ma rog "orasul
borcanelor". "Myrin" (2006) este unul din ultimele filme ale
islandezului Baltasar Kormákur, actor producator regizor si scenarist, va mai
aduceti aminte, acum doi ani parca, la TIFF fusese programat "The Sea/Hafið" din 2002, film care pina la
urma a fost anulat. Iarasi am ramas cu un regret, de data asta nu i-am scapat
filmul. "Myrin" nu trebuia sa fie un succes de public: are toate
atuurile filmului de autor (planuri lungi si lente, oameni care vorbesc putin,
o imagine superba dar nu "frumoasa", un montaj simplu si onest cu
spectatorul), si totusi a fost considerat cel mai bun film islandez al anului
2006. Kormákur a ales varianta thriller politist foarte bine inchegat cu
focalizare pe doua personaje care se vor intilni in final. Nu am de gind sa va
povestesc filmul, va invit doar sa il vedeti. Ceea ce m-a
interesat in mod special a fost atmosfera aceea islandeza cu totul speciala
care mi-a adus aminte de Ragnar Bragason (venit si el anul trecut la TIFF cu
Copiii/Börn, un alt film bun din 2006.)
Daca in filmul lui Bragason era vorba de
relatiile cel putin curioase dintre parinti si copiii, Kormákur merge in alt
fel pe tema filiatiei, vazind neurofibromatoza (o boala genetica rara care se
transmite din generatie in generatie si nu-i ucide pe toti purtatorii sai) ca
pe o materializare a culpabilitatii morale profunde. Curiosi mai sint si
insularii astia care in dosarele de stare civila, considera ca toti copii
nascuti din "viol, incest sau... cu un tata strain" nu au nevoie de
numele tatalui. Asadar in ochii celorlalti ceea ce vine din afara este la fel
de rau ca agresiunile sexuale. Nu mai vorbesc despre cum sint tratate (in film,
in mod indirect) femeile adulterine sau celibatare dar mai usuratice. Se
vorbeste tot aici de o femeie care se pare ca se prostitua la baza americana "pentru ca
decazuse prea mult pentru a o face cu islandezii".
Victima omorului care declanseaza toata
actiunea, Holberg, este din prima un ciudat cu un nume si mai ciudat ( sau mai
degraba un ciudat pentru ca are un nume ciudat ?) Uite-asa reuseste regizorul
sa faca si critica sociala sau macar sa vorbeasca despre acest ciudat sentiment
de insularitate care transforma de exemplu purtatorii unei boli genetice
posibil letale la un moment dat in "devianti". Recomand aceasta
pelicula filmata superb, filtrele alese sint innebunitoare. Mi-a placut si
gustul regizorului de a mixa imaginile aeriene cu cele sa zicem terestre. Cred
ca tirada din sfirsit a lui Erlendur despre dificultatea de a fi politai si de
a-ti pastra umanitatea ar fi putut lipsi, Erlendur este un urs taciturn pentru
care a exprima sentimente prin cuvinte este timp pierdut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu