Jurnal de TIFF - 3.06 - In rind cu lumea si Operatiunea Cineastul

Am vrut sa va vorbesc "putin" si depre cele doua documentare pe care le-am vazut pina acum.

Dr. de Pando

"Operatiunea Cineastul / Operation Filmmaker" (2007) este cel de-al patrulea documentar scris si regizat de Nina Davenport, o poveste foarte ciudata despre destinul unui tinar student la regie din Bagdad, care, datorita unui spot MTV, reuseste sa ajunga in Europa. Nu va speriati, nu este genul de poveste care sa-ti stoarca lacrimi despre modul in care unii cineasti americani stiu sa fie generosi cu colegii lor irakieni. Muthana Mohmed are 25 de ani cind este invitat de Liev Schreiber in Cehia sa asiste la turnarea filmului "Everything is Illuminated", ocazie cu care Nina Davenport se lipeste ca marca de scrisoare de Mohtana si ii urmareste cu atentie destinul. Totul este frumos pina la un moment dat, cind filmarile se termina, Mohtana incearca sa manipuleze producatorul si regizorul filmului care il ajuta pina la un punct dupa care il lasa balta. Nu pe nedrept: Mohtana provine dintr-un mediu middle class, vorbeste despre onoarea araba si continua sa afirme "nu cersesc" desi incearca sa-i vinda gogosi lui Liev Shreiber cum ca familia lui ar fi primit amenintari cu moartea si el trebuie sa plece in America. 

Sursa: FilmCritic

Filmul se termina, Mohtana ramine pe loc in Cehia gratie unor prieteni care il ajuta in continuare, ba chiar ii fac un locsor in echipa de filmari la "Doom" care tot in Cehia se stabileste pentru filmari. Mohtana a invatat intre timp cum sa manipuleze oamenii modulindu-si minciunile, asa ca The Rock si Doug Jones il ajuta sa-si plateasca cele aproape 13000 de lire sterline necesare inscrierii la Academia de film din Londra. Nina Davenport inregisteaza totul, crizele de depresie sau de furie ale lui Mohtana, momentele in care isi plinge de mila si este profund patetic, atunci cind spune alternativ "eu nu cersesc" si "trebuie sa ma ajuti, Nina".

 

"Operatiunea Cineastul" este o prospectare foarte isteata a diferentei teribile intre mentalitatea orientala (Mohtana ar fi putut sa-si gaseasca o slujba ca student, in loc de asta el continua sa-si exaspereze cunostintele cu telefoane pentru suport "tehnic", si asta pentru ca "arabul are o mindrie a lui") si cea americana (nimeni nu traieste ca sa te ajute pe tine, ca sa poti razbate trebuie sa stii sa te faci indispensabil si sa treci daca se poate prin toate treptele meseriei, incercind sa nu deceptionezi pe nimeni prin ceea ce faci). Mohtana este exasperant, profitor si lenes iar Nina Davenport stie asta. Ea stie de asemenea ce inseamna sa te integrezi intr-o societate relativ toleranta, dar care nu-ti va acorda nimic pe gratis. Ce mi-a placut a fost consecventa cu care regizoarea a ales sa depaseasca "simplul studiu de caz", mergind in Bagdad, intervievind prietenii lui Mohtana si luind pulsul ambiantei de acolo.

As fi vazut filmul acesta inscris in catalogul festivalului de film european 2008 care a avut ca tema dialogul inter/multi cultural. As recomanda filmul celor care incearca sa explice esecul rasunator al mai tuturor organizatiilor caritative in spatii atit de diferite de occidentul european si de SUA.

*****

"In rind cu lumea/Be like Others" (regia Tanaz Eshaghian 2008) este un studiu de caz care pleaca de la o situatie foarte speciala : in Iran, una dintre tarile cele mai pioase din lumea musulmana, transexualii au dreptul la operatia de schimbare de sex, care le este platita de stat, in conditiile in care homosexualitatea este platita cu moartea. Subiectul senzational a dus la un documentar relativ bine argumentat in care persoanele intervievate au fost urmarite inainte de operatia de schimbare de sex si dupa, aici participind interviurile luate singurului doctor care practica acest gen de operatii, familiilor care au dorit sa coopereze, prietenilor. De notat ca in Iran exista clerici specializati in problemele transexualilor, politai care le elibereaza permise de circulatie in haine femeiesti/masculine, ba chiar si un birou in cadrul ministerului sanatatii care elibereaza certificatele care atesta ca operatia este fezabila in cazul cutarui sau cutarui caz.

Ce mi s-a parut ciudat, regizorul nu incearca deloc sa explice ce este un transexual si ce vrea el de la viata si de la ceilalti. Exploatarea marginalizarii face parte din partea senzationalista, numai ca este foarte posibil ca publicul sa puna semnul egal intre homosexualitate si transexualitate. Ulterior, tot gindindu-ma, am ajuns la concluzia ca poate confuzia este voita, in documentar exista si cazuri de persoane care s-au razgindit in ceea ce priveste operatia de schimbare de sex. E posibil ca documentarul sa doreasca sa prezinte transexualitatea ca fiind o portita legala pentru unii homosexuali practicind si travestirea sa-si poata acorda cit de cit identitatea interioara cu cea din certificatul de nastere. Pentru un moment, m-am gindit la ideea fixa a ideologiilor de tip islamic axate pe schimbarea cu orice pret a oamenilor, la urma urmei schimbarea corpului este mult mai usor de realizat decit cea a ideilor.