joi, 5 iunie 2008

Jurnal de TIFF - 5.06 - "Las Meninas / Domnisoarele de onoare" de Ihor Podolchak

Wikipedia

Filmul ucrainian a fost prezentat in premiera mondiala anul acesta la festivalul de la Rotterdam si este produsul asocierii dintre Ihor Podolchak (artist grafic si, atentie, pictor interesat printre altele de estetica psihedelica) si Dean Karr (regizor de videoclipuri de tot felul, inclusiv de publicitate, fotograf interesat de potentialul artistic al imaginilor miscatoare).



Iata ce spune catalogul festivalului olandez despre filmul acesta care, sincera sa fiu, m-a pus la grea incercare:
"Las Meninas is not a film about a story; it is a film about senses.... It is one of those rare films that invite you to a sort of interactive screening experience. It can be said that it is a daring, modern avant-garde experiment, a cross between film and visual arts.


Nu am inteles nimic din cele aproape doua ore petrecute in sala, explicatiile pe care am incercat sa mi le furnizez sint departe de ceea ce sugereaza Sheila Seacroft pe Jigsaw Lounge:
"It's a difficult film which demands a second look, and a film which tantalises the viewer to make interpretations of and connections between images which are never resolved. The human tendency to look for a plot is constantly thwarted, which would make this considerably difficult viewing, were it not that the film itself is so utterly beautiful. A troubled family occupy an idyllic country house, full of memories, or things that never were, or desires. Sadness, sexuality and yearning, household routines and horror, combine and are overlaid to present the most exquisite yet troubling images, with an exhilarating, terrifying soundtrack by Oleksandr Schetynsky. Baffling, disturbing, but totally mesmerising."
MF Films


In ceea ce ma priveste, votez pentru "perturbant". Frumusetea am gasit-o doar in unele secvente in care interioarele sint filmate cumva din exterior, ca si cum o entitate fara nume si-ar lipi ochiul de sticla geamurilor si ar inregistra cumva ceea ce se petrece dincolo, ceea ce poate ar explica dialogurile demente. Se pare ca Podolchak are o pasiune pentru interioare incastrate unele in altele, oglinzi, cadrele usilor si mai ales pentru obiecte, pentru lucirea metalului in penumbra si pentru felul in care lumina traverseaza un pahar de cristal.

In ceea ce priveste obstinatia autorului de a evita orice urma de coerenta narativa, am retinut urmatoarele: "Unde este capul si unde este coada rimei ?- Capul este intr-acolo unde merge rima - Nu mai merge, am zdrobit-o eu."

MF Films


De ce sa filmezi o fetita care recita "Les voyelles" al lui Rimbaud, laolalta cu citeva comptines copilaresti? De ce sa inregistrezi o emisiune despre viata insectelor si sa insisti pe un personaj care tot filmul maninca cu un apetit vorace? De ce sa pui in scena numeroasele dialoguri delirante care perturba efectul pe care trebuie sa-l aiba imaginea asupra spectatorului?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu