Jurnal de TIFF - 3.06 - "Otryv / Soar" de Alexander Mindadze

Sursa: film.ru

Filmul asta a iscat se pare mari discutii peste tot inclusiv in redactia AperiTIFF care a lansat un concurs punind in joc citeva intrebari pe care le voi enumera aici: purtatorul de cuvint al liniei aeriene era si el mort? pilotul chiar era pilot? daca se ciocnisera doua avioane unde erau resturile celui de-al doilea? care era continutul pachetelor care veneau din Egipt? daca batrinul era tatal pilotului care era fratele lui? de ce ii ofera chirurgul un penis lung pilotului? daca pilotul nu avea penis aceasta este cauza faptului ca il pierduse in accidentul de avion sau se datora faptului ca cyborgii rusi nu au penis destul de lung pentru sex cu fantome? accidentul s-a intimplat sau se va intimpla? punctul de plecare al avionului (Egipt) a influentat in vreun fel cele ce au urmat? fantomele pot muri a doua oara? Premiul cel mare este un tricou. Am sa raspund aici pe aceasta cale redactiei, daca le trimit un email vor spune ca am venit prea tirziu cu raspunsul sau nu au tricou pe masura mea etc etc.

Sursa: film.ru

De ce s-a tradus "Otryv/Soar" prin "Detasare"? Eu i-as fi spus "planare" sau "plutire", macar asta are mai multa incidenta asupra subiectului legat de un accident de avion. Titlul pune deja spectatorul pe o linie gresita. In al doilea rind cine este Alexander Mindadze? Pai, "Otryv" este primul sau film ca regizor, numai ca in spatiul rusesc el este unul dintre cei mai cunoscuti si apreciati scenaristi la ora actuala, cu peste 30 de ani petrecuti in cinema. Aproape toate scenariile sale au fost regizate de catre Vadim Abdrashitov, incepind cu "Speech for the Defence" (Slovo dlia zashchity, 1976), "Parade of the Planets" (Parad planet, 1984) si "The Manservant" (Sluga, 1988) pina la ultimul lor film facut impreuna "Magnetic Storms" (Magnitnye buri, 2003). Scenariile lui Mindadze au primit premii mari nu numai in Rusia : "The Train Stopped" (Ostanovilsia poezd, 1982) a fost cel mai bun scenariu la Festivalul de la San Remo ; "Play for a Passenger" (P'esa dlia passazhira, 1995) a cistigat Ursul de Argint la Berlin. In 1986, Academia Italiana de Cultura l-a recompensat pe Mindadze pentru intreaga contributie in cinematografie. E drept, el a debutat ca scenarist in anii 70, poate de aceea scenariile lui trebuie sa contina un "subtext", aparentele fiind foarte conventionale.

"Otryv" a fost selectionat in 2007 la festivalul de la Venetia, cot la cot cu remake-ul lui Mihalkov dupa "Twelve Angry Men" (Sidney Lumet, US, 1957) si "Cargo 200" (Gruz 200, 2007) al lui Aleksei Balabanov, prezent si la TIFF anul asta. Cu aceasta ocazie, Mindadze a fost intrebat de ce a ales sa faca acest film din fragmente care aparent nu au nici o legatura unul cu altul, iata raspunsul lui:

"This is connected to the fact that the idea, the plot is unpredictable. It is a dramatic story, connected in the end through the deaths of some people, and for this reason it seemed to me that it should not be told in a linear manner. If you tell a story of that kind in a linear way, you tell it more realistically, causing more tears, more suffering. It seemed to me a sacrilege to make cinema in this way, to bring it closer to life. I wanted to create a story that was an equivalent of life. When events occur, we do not understand immediately what has happened, and we need time to see clearly. Therefore, I chose such a narrative structure. Another thing is that my film requires a certain effort on the part of the audience; it certainly isn't for people who go to the cinema to relax after spending time at the beach in Sochi, maybe even a bit drunk. It is not for a festival of that kind; it requires participation on the part of the audience".

Sursa: film.ru

Initial "Otryv" trebuia sa poarte un alt nume,"The Dispatcher", iar actiunea sa se situeze in Minsk, schimbarea aceasta ramine pe undeva marcata in scenariu, atunci cind este mentionata "intoarcerea echipajului la Moscova".
 

In ceea ce priveste ultima secventa, aceea in care Victor il implora pe batrinul (pierdut pe malul riului unde a avut loc accidentul) sa nu mai dispara pentru ca el este "singurul care a ramas", Mindadze spune ca nu prea este vorba de nostalgie fata de trecut, si ca, din punctul de vedere al lui Victor, batrinul reprezinta singura legatura a personajului principal cu momentul dezastrului, ocazie cu care Victor se trezeste pilot fara voie. Filmul are o structura complexa, cu un du-te vino neincetat intre realitatea din afara si interioritatea virtuala - aici redactia AperiTIFF ar fi putut sa se gindeasca un pic la "Inland Empire" asa cum au facut-o multi spectatori si critici de film la Venetia si sa nu arunce pe fereastra ipoteza David Lynch cu atita usurinta, doar pentru ca este un film rusesc. Au fost insa multi cei care au reactionat precum multi dintre criticii si spectatorii nostri de film, declarind ca "Otryv" este incomprehensibil, delirant si toate cele.

Sursa: film.ru

Cred ca "Otryv" se remarca mai ales prin structura aparte a scenariului, care incifreaza pe mai multe nivele aspecte ale haosului din Rusia actuala, este vorba doar de un film care face parte din generatia post-perestroika si continutul sau poate fi vazut si politic vorbind. Sa tratezi trauma individuala cauzata de o situatie psihologica extrema cum este accidentul de avion (pierderea cuiva drag plus momentul extatic de libertate absoluta de actiune si gindire care urmeaza, "planarea" aceea de care vorbeam mai sus) este de fapt o metaforizare a situatiei politice (sau mai degraba o politizare a metaforei pierderii) de colaps politic si econimic prin care trece Rusia azi. Haosul este singurul tip de organizare care tine in Rusia, pare sa spuna autorul.

Despre "haos organizat" vorbeste si un jurnalist atunci cind reprezentantul companiei aeriene indeamna la calm. Avem de-a face cu un accident de avion nu se stie din ce cauza, toate explicatiile enumerate sint posibile (atac terorist, benzina proasta, etc) mai putin cea adevarata, eroarea umana. Compania aeriana pune la dispozitie familiilor victimelor un hotel numai ca "ati venit prea devreme", "comisia care analizeaza accidentul lucreaza", "totul este sub control"," "nu este nimic de identificat de fapt, mai bine mergeti acasa". In paralel cu ancheta oficiala, un grup de indivizi se organizeaza pentru a descoperi adevarul : pasagerul, soferul, batrinul, grasanul. Ei circula ici colo discutind despre necesitatea de a se organiza, de a pune mina pe cutiile negre, vorbesc despre "noi" (care "noi"???) Scenariul este ambiguu aici pentru ca nu spune absolut nimic despre personajele acestea, poate doar faptul ca toti se gasesc intr-o relatie foarte fragila datorata socului post traumatic, sint adica victime. Mindadze evita toata tendintele la moda in cinematograful rus (filmele cu mafia, cele comerciale care ar fi insistat mult mai mult pe "tragedie" asa ca la teve, parabolele politice care sar in ochi precum filmele lui Mihalkov etc) si foloseste aceasta cale foarte ocolita pentru a vorbi despre coroziunile sociale.

Sursa: film.ru

S-a vorbit despre "punerea in scena foarte realista a unui suprarealism psiho social" ca fiind atuul principal si foarte subtil al lui Mindadze care face ca personajele sale sa poata asimila vidul politic si social in trauma lor individuala. Pina la urma, grupul acela pornind in cautarea adevaratelor cutii negre care s-au evaporat impreuna cu misterioasa comisie de ancheta nu face decit sa se plimbe ici colo cu masina intr-un soi de "inland empire" (toata lumea se intreaba unde mergem ? stii unde mergem ? raspunsurile sint evident dubioase, pentru ca nimeni nu o stie), la prima ocazie incearca sa se paraseasca unul pe altul pe drum.

Sursa: film.ru

Personajul principal nu pare a avea nici o identitate, abia la sfirsit ii aflam numele, prin intermediul unei casete video care ii este adresata. "Victor" asta pe care scenariul il numeste la inceput"soferul" schimba identitatile precum hainele pe care le are (vezi schimbul de haine si deci de identitate cu pilotul) si pare a cauta ceva (il vedem fara incetare in masina sa conducind). Ciudat insa, "Victor" este filmat totdeauna din interiorul masinii, nu vedem niciodata vreun cadru cu masina deplasindu-se pe sosea. Transformat intr-un fel de detectiv privat, Victor discuta cu controlorul de trafic si afla care a fost cauza accidentului, numai ca asta nu-i ofera o solutie pentru propria lui situatie, atunci la ce bun ? Victor alterneaza intre ideea de a zbura / a plana ( de unde si hainele de pilot) si cea de a se prabusi (prabusirea avionului si prabusirea in mutism si izolare in sine insusi). 

Secventele alea care au dat bataie de cap spectatorului (momente de veselie maxima urmate de plinsete isterice, apoi de corpuri intinse pe jos ca in urma unui accident) pot fi intepretate ca fiind repetatele incercari ale lui Victor de a se ridica deasupra traumei, urmate de tot atitea esecuri. Intre ele, regizorul insereaza secvente din viata reala (pasagerul-chirurg care priveste la teve un reportaj televizat despre caderea avionului, discutia cu controlorul de trafic). Mindadze a vorbit de mai multe ori despre "Soar" ca urmare necesara a unui act de emancipare, "o libertate de tip nou" care sa faca din catastrofa (personala sau politica) o modalitate de iesire la suprafata a eroului care nu inceteaza sa ezite. Structura aberanta si uneori aflata in suspensie, vagul pe care o genereaza mai ales daca spectatorul cauta o poveste liniara , toate acestea sint voite si functioneaza ca tot atitea instrumente de schimbare. Ceea ce s-a intimplat (accidentul) nu se poate schimba, viitorul insa da, pare sa spuna Mindadze.