 |
| Sursa: scope.dk |
"Ce nu stie nimeni/Det som ingen ved"
este ultimul film al lui Søren Kragh-Jacobsen, regizor, scenarist, fost
muzician si co-fondator al miscarii "Dogma95" ( primul sau mare
succes de critica este "Mifune's Last Song / Mifunes sidste sang", un
produs foarte aproape de principiile dogmei.) "Ce nu stie nimeni" nu
are nimic din aceasta din urma, este doar un thriller politic care se lupta
vitejeste cu conventiile unei povesti hiper exploatate.
Thomas, maestru papusar si cintaret free lance, care-si cistiga piinea dind
spectacole prin scoli, afla ca sora sa Charlotte a murit in urma unui accident
cusut cu ata alba. Intrigat, Thomas incearca sa porneasca o ancheta personala
si ajunge la un complot legat de CIA, de terorism subventionat de servicii
secrete, de arme toxice si urmariri spectaculoase, siguranta nationala si
sloganuri nationaliste. Urmarit din toate partile, haituit si santajat cu viata
fiicei sale, Thomas sfirseste prin a ceda si a accepta existenta unui Big
Brother. Cum spuneam, tema nu este deloc noua, a fost unul dintre subiectele
predilecte ale filmelor americane de dupa anii 90. Paranoia camerelor de luat
vederi si a sistemelor de ascultare este strins legata de amenintarile teroriste,
de obsesia securitara a societatilor care adora ordinea si mai ales de ideea de
respectare a drepturilor individuale cu care nordicii nu se joaca deloc.
Doua lucruri am
retinut din filmul asta : Thomas este intrebat de mai multe ori "ce ai
facut in tot timpul acesta ?" in sensul "pe ce planeta locuiesti
?" iar el raspunde incurcat "nu stiu", cred ca asta este
raspunsul pe care l-ar da mai toti locuitorii Occidentului impartiti intre
nevoia de stabilitate si libertatea individului.
In al doilea rind m-a intrigat meseria asta pe care scenaristii i-au lipit-o personajului inca din prima sa secventa: maestrul papusar se afla in plin spectacol pe care-l realizeaza singur, chircit in spatele cortinei albastre, iar de partea cealalta un grup de copii tipa "minte ! minte ! minte !" Este vorba de o poveste de adormit copiii, numai ca metafora de subtext este importanta pentru restul filmului, cine pe cine manipuleaza de fapt? Cine pe cine minte pina la urma? Thomas ajunge din maestru papusar o simpla marioneta in miinile gruparii secrete, minciuna ii este necesara pentru a-si salva familia.
In al doilea rind m-a intrigat meseria asta pe care scenaristii i-au lipit-o personajului inca din prima sa secventa: maestrul papusar se afla in plin spectacol pe care-l realizeaza singur, chircit in spatele cortinei albastre, iar de partea cealalta un grup de copii tipa "minte ! minte ! minte !" Este vorba de o poveste de adormit copiii, numai ca metafora de subtext este importanta pentru restul filmului, cine pe cine manipuleaza de fapt? Cine pe cine minte pina la urma? Thomas ajunge din maestru papusar o simpla marioneta in miinile gruparii secrete, minciuna ii este necesara pentru a-si salva familia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu