Jurnal de TIFF - 4.06 - "Intimidades de Shakespeare y Víctor Hugo"/"Shakespeare colt cu Victor Hugo" de Yulene Olaizola

Sursa: cinelasamericas

"Shakespeare colt cu Victor Hugo/Intimidades deShakespeare y Víctor Hugo" regizat de Yulene Olaizola este un proiect studentesc destul de surprinzator, o spun si cronicile foarte favorabile culese de acest documentar mexican cu ocazia editiei 2008 din Rencontres des Cinémas d’Amérique latine din Toulouse. E drept, Yulene Olaizola avea deja enormul avantaj de a dispune de o poveste interesanta, de a cunoaste bine "personajele" aruncate in scena, de a dori sa-l povesteasca aceste istorii din spatele camerei prin intermediul acestui film. Bunica Rosita a fost si este inca o femeie foarte nonconformista, care cu multi ani in urma a acceptat prietenia unui ins foarte ciudat. Familia nu a acceptat niciodata aceasta legatura ciudata, nici fixatia insului respectiv pentru doamna Rosita.

 

Documentarul era sortit sa reinvie oarecum personalitatea lui Jorge, un tinar supradotat, pictor, muzician, poet,artist in toata puterea cuvintului. Partile sale de umbra insa nu erau putine de unde si reticenta celorlalti fata de el: homosexual, travestit, probabil ucigas in serie, schizofren dupa spusele bunicii Rosita. Sint multe piste de interpretare ale celui absent, mort cu ceva timp in urma cu ocazia unui tragic accident petrecut tot in casa care se afla pe strada Shakespereare colt cu Victor Hugo. Yulena a dorit sa faca din Jorge, care-si semna totdeauna tablourile in oglinda cu nume ciudate (Riosse, Rosenberg etc) un personaj extraordinar si s-a apucat sa faca cercetari in acest sens. Ulterior ea a descoperit ca amintirile bunicii ( incluzind si interpretarile ei asupra a ceea ce s-a intimplat) sint mult mai fecunde si mai interesante decit realitatea, oricare o fi fost ea. Poate de aceea documentarul Yulenei a fost salutat cu atita caldura, sa magnifiezi imaginatia fecunda a unei femei extraordinare prin intermediul amicului Jorge tine si de arta documentarului si de partea de fictiune, de unde poate si influentele herzogiene din felul sau de a organiza materialul si scenariul.

Sursa: cinelasamericas

Singurul lucru pe care un regizor mai experimentat l-ar fi facut poate este, zic eu, un sfirsit mai interesant, cu o concluzie mai clara prin care filmul sa depaseasca sfera senzationalului si a povestilor de familie si sa atinga putin felul in care faptul brut devine, prin documentar, o poveste despre arta fictiunii si a imaginatiei.