 |
| Sursa: Scifi-universe |
Filmul face parte din categoria "Hercule Poirot meets
Dark Water". Citind pitch-ul filmului (tradus prin "Asculta timpul") in programul
festivalului, imi imaginam ca e vorba de vreun film politist. Adevarul e ca am
dat nas in nas cu un amestec de paranormal combinat cu un zest de atmosfera
rurala cu mister (ceva gen "L'affaire Dominici"
dar mult mai jos, sau poate "Puffball" al lui Nicholas
Roeg in premiera mondiala anul trecut tot la TIFF) si cu topping de policier
peste toate acestea.
Asadar Charlotte descopera ca are darul mamei ei,
clarvazatoare, doar in momentul in care aceasta din urma
este ucisa. Charlotte este tehnician de sunet si-si foloseste atuurile si
ustensilele meseriei pentru a asculta ceea ce s-a petrecut in momentul crimei.
Sincera sa fiu, chestia e cusuta cu ata alba, ne sint prezentate mai multe
personaje care ar putea avea chef sa o omoare pe "maman".
Intr-un scenariu, totul e posibil cu conditia ca itele afacerii sa tina, or
aici Charlotte
gifiie si plinge incet, din cind in cind intinde tot felul de sforicele in casa
care pare a fi bintuita de o prezenta care din fericire nu ne este aratata. Cu
cit casa se surpa, cu atit Charlotte
se apropie de adevar, asta intr-o atmosfera mai mult decit noroioasa-ploioasa
si umeda. Nici un personaj nu poate sa intre in zona firescului, ai impresia ca
toata lumea exista cu scopul de a face placere tinerei regizoare (care
semneaza si scenariul.) Flashurile trecutului sint simple scenete pe fundalul
unui joc de genul "Cald sau Rece" pe care Charlotte il joaca impreuna cu prezenta aia
ciudata in tentativa elucidarii crimei.
Intrebare de 100 de puncte: daca fantoma (sau, ma rog,
prezenta aia paranormala) este de partea Charlottei, de ce naiba se mai darima
casa in final?
Daca scenariul porneste de la o casa bintuita ( ceva mai
darapanata fata de ceea ce puteti gasi in "El Orfanato", mult mai schematica decit
constructia sinistra din "Hell House", super romanul lui Richard
Matheson la care m-am gindit aproape instantaneu cind am vazut ca era vorba de
paranormal) de ce povestea nu a marsat pe partea psihologica (adica trezirea
intru clarviziune a Charlottei) ? De ce s-a innamolit povestea in scenariul
politist care este atit de inconsistent ?
In "AperiTIFF"ul de azi, Miruna Vasilescu vorbea
despre "Asculta trecutul" ca filmul are "suficiente twist-uri
care sa il situeze undeva in zona horror-ului japonez", horror-ul ala
japonez o veni de la excesele pluviometrice iar twist-urile sincera sa fiu nu
prea le vad, pur si simplu nu exista.
PS : Pacat ca sistemul francez de productie incurajeaza cu
atita larghete primul film de lung metraj al unui regizor, cu putin noroc si
timp "Ecoute le temps" ar fi putut fi regindit si refacut din
temelii. Zic pacat pentru ca ochiul de fotograf al regizoarei debutante de
origine lituaniana este demn de luat in seama.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu