“Stardust” – “Pulbere de stele” pulbere de praf

Flixster

Nu stiu daca ati citit vreunul din romanele lui Neil Gaiman traduse in limba romana (Zei americani, Anansi Boys, Stardust si Nicaieri), eu da. Pe toate. Nu pot spune ca sint o fana neconditionata a a lui Gaiman, dar imi place felul lui de a resuscita mituri fondatoare si povesti uitate, de a le readuce in atentia cititorului modern cu abilitate, prin intermediul unui fir narativ de aventuri clasic. Si asta fara sa stoarca misterul mitului, pastrind intr-un fel ambiguitatea acestuia de la inceput pina la sfirsit. Stilistic vorbind, Neil Gaiman stie sa penduleze intre gratie, umor si descriere succinta, are stiinta descrierii minimale, stie sa evite acel stil pastos al scriitorilor de fantasy care se vor mai cu totii, de la Tolkien incoace, creatori de noi lumi. Si in tot acest context mai degraba laudativ, ce este “Stardust“ (Pulbere de stele)? Initial, adica prin 1997, “Stardust“ era un proiect de roman grafic, o colaborare intre Gaiman (care se ocupa de poveste) si Charles Voss (care se ocupa de partea grafica). Marturisesc, am fost socata, pe internet mai toata lumea asociaza “Stardust” cu acest comic book; comparatiile care s-au facut intre adaptarea cinematografica si text fac referinte clare la romanul grafic. In limba romana a fost tradus doar romanul (aparut la editura Tritonic in 2007 in traducerea lui Liviu Radu) pe care Gaiman l-a fasonat doi ani mai tirziu, in urma succesului de casa al experimentului grafic. Eu doar pe acesta l-am citit, asa ca toate comparatiile care urmeaza precum si concluziile care se pot trage izvorasc din acesta.

Filmul mut nu moare si nici nu se preda

Lobster Films

Serge Bromberg nu este un necunoscut in lumea amatorilor si colectionarilor de filme rare. In primul rind, au trecut 15 ani de cind acest domn a lansat proiectul “Retour de Flamme”, un spectacol de tip cinema-concert in care sint proiectate filme mute rare si foarte rare semnate de Méliès, Lumière, Charlie Chaplin sau John Ford, filme care, fara el, ar fi cazut in uitare.

"Ploy" de Pen-ek Ratanaruang

Flixster

“Ploy” este ultimul film al regizorului tailandez Pen-ek Ratanaruang, al saselea opus in filmografia sa. Prezentat anul acesta in premiera mondiala la festivalul de la Cannes, apoi premiat la Bangkok (best international film) si la festivalul Osian al filmului asiatic si arab (premiul FIPRESCI), remarcat la San Sebastian si la Toronto. Proiectul filmului a fost expus acum un an la Pusan, finantatorii mizind mult pe cota de pina acum ale ultimelor doua filme ale lui Pen-ek, “Last Life in the Universe” si “Invisible Waves” care i-au adus deja acestuia notorietatea in lumea filmului asiatic. 

Vazut la cinema

Indraznesc sa fac o propunere tuturor celor care-si baga nasul pe blogul acesta de cinema, colaboratorilor, vizitatorilor frecventi sau ocazionali, ba chiar si celor care nu-s de acord cu una, cu alta. Ce-ar fi daca fiecare ar participa cu contributii personale la rubrica "Vazut la cinema" in care sa vorbeasca in doua trei fraze despre filmele vazute in salile de cinema din tara sau strainatate? Incerc sa ma explic cu un exemplu.
Ultimele filme vazute la cinema sint in ceea ce ma priveste:

Fellini despre Fellini - Convorbiri despre cinema cu Giovanni Grazzini

Iata, "Biblioteca de film" scoate, in traducerea Adrianei Fianu, editia a doua a acestui mega interviu si portret al regizorului, la virsta de 64 de ani deja la data conceperii proiectului lui Grazzini (prima editie a aparut deja la Editura Meridiane in 1992). Inca de la primele pagini Fellini se intreaba retoric "Ce sens are un ritual arhibanal de intrebari si raspunsuri?" apoi isi avertizeaza conlocutorul:

Va place Lynch?

Ei bine daca "daa" dati fuga in librarie, editura Humanitas a lansat de putin timp colectia "Biblioteca de film" si unul dintre titlurile lansate deja pe piata este cartea lui Lynch "Cum sa prinzi pestele cel mare - Meditatie, constientizare si creativitate" in traducerea lui Catalin Mesaru.

Anim'est 2007: Jedné noci v jednom městě (One Night in City) - de Jan Balej

"Jedné noci v jednom městě", prezentat anul acesta in cadrul festivalului Anim'est (sectiunea lungmetraj), este produsul a 6 ani de munca, timp in care povestea, conturarea personajelor si desenarea lor, cautarea de fonduri, crearea papusilor si filmarea imagine cu imagine i-au scos peri albi lui Jan Balej. Sase ani pentru 80 de minute efective de film, finisat la sfirsitul lui noiembrie 2006, prezentat la citeva festivaluri, premiat deja in Cehia si Portugalia si programat in cadrul altor manifestari de gen din lume. Se poate spune deci ca Jan Balej are o rabdare infinita, interesul sau pentru tehnica de animatie stop motion (imagine cu imagine) este strins legat dealtfel de minutie si de gustul sau pentru sculptura si desen.