Filmul lui Alexandr
Gentelev, “Thieves by Law” a fost unul
dintre cele mai aplaudate filme din festival. Modern, dotat cu un montaj
nervos, mizand pe cumulul informativ, filmul este un antrenant produs din
categoria dezvaluiri senzationale. Adica bine facut, bine gandit si in ultima
instanta inofensiv… Ambitia acestui proiect este de a fi o descriere exhaustiva
a unui fenomen social cu adanci implicatii economice si politice. Tonul
interviurilor este destins, amical, uneori putin melancolic cand vine vorba
despre ehei, vremurile de altadata.
Ideea autorului este de a livra publicului o scurta istorie
din interior a mafiei ruse din anii care preced perestroika si pana in prezent
intr-un ambalaj atractiv, similar filmelor de actiune cu buget semnificativ. ”Marturiile”
protagonistilor sunt ordonate pe acest fir cronologic si trec in revista
golaniile de cartier, puscaria ca mediu excelent de dezvoltare a retelelor
mafiote, grupurile bine organizate capabile sa vanda orice, sa insele pe
oricine si sa ucida oricand organizate in structuri “in oglinda” ale societatii.
Se diserteaza indelung pe tema ultimului pas pe scara evolutiei banditismului,
izbutita asimilare a mafiei ruse in clasa onorabililor oameni de afaceri,
bancheri si politicieni care dirijeaza intreaga tara. Mafia inghite tot,
inclusiv competitiile sportive, creatia artistica si institutia bisericeasca. Te
ia cu frig cand filmul iti radiografiaza scurt o tara
in care democratia seamana cu umbrelele din plastic ieftin si semitransparent
prin care ceea ce vezi este varianta
deformata a ceea ce este.
Ghizi in aceasta lume tulbure sunt trei personaje cu staif,
familii si ambitii artistice, care au reusit sa supravietuiasca si sa prospere:
Leonid “Macintosh” Bilunov (genul de leu singuratic si narcisist, crud si
perfect amoral sub aparente curtenitoare si cultivate), Alimzhan Tokhtakhunov,
alias “taiwanezul” (un uzbek cu mult tupeu si multe cunostinte in lumea
sportului si a traficului de orice fel) si nu in ultimul rand Vitali Dyemochka,
“Bondar” pentru prieteni (alura de ucigas platit care vorbeste din varful
buzelor si adora neconditionat violenta, armele de foc si filmele de actiune).
Ideea de a agrementa crima organizata cu o aura eroica nu
este noua. Nici ideea de a transforma “interlopul” in ceva mai mult decat o
bruta care da cu pumnul; personajele lui Gentelev au un umor nebun cand se
justifica, fac haz de necaz sau misto de ele insele ori ironizeaza structurile statului.
Cu toatea acestea, gustul de edulcorant ramane.
Interesanta mi-a parut scurta istorie a vietii interlope
rusesti: razboiul intre ganguri de la sfarsitul anilor 90, inflorirea brutala a
banditismului de cartier din anii 80 odata cu legitimarea micii economii
subterane prin perestroika, anii 2000 si tendinta de legitimare prin implicarea
active in afaceri “curate” si in politica, rolul pivotului Israel in toata
afacerea asta, spaima Occidentului in fata invaziei mafiei rusesti, metodele
brutale de actiune vs afacerile “curate”, neputinta asumata a Interpolului rus.
In paralel spectatorului ii este servit un mic manual explicativ intr-ale
vietii mafiote, adeseori prea scurta si rareori atat de distractiva pe cat pare
ea sa fie aici.
Interesanta mi s-a parut si intrebarea care incheie
fiecare dintre cele trei interviuri,“ de ce participi la acest film?” Iesi din
sala intrebandu-te, chiar, ce i-o fi motivat pe baietii astia trei imbatraniti
in rele sa se dedulceasca cu rolul de vedeta de cinema?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu