Luni dupa amiaza a inceput competitia propriu zisa a festivalului Anim'est, cu proiectia primului calup de scurtmetraje. Asa ca repede repede si eu cu citeva note pe marginea a ceea ce am vazut, mi-ar place sa am de-a face si cu notele de festival ale altor eventuali spectatori.
"Gluteus Maximus" in regia lui Brendan Cook (compania pictureDRIFT) si a lui Mick Elliott (compania Boy Reporter Productions) incepe asa: "Bottoms were invented in the year 23 BC. Prior to that, the human race was entirely bumless." Filmuletul realizat prin mixarea animatiei cu fotomontajul este un adagiu comic pe tema importantei coplesitoare a fesierilor in istoria umanitatii, incepind cu arta, continuind cu istoria si esuind in birfa mica. Brendan Cook a mai regizat "Neon" (il puteti vedea aici), un delicat poem urban pe muzica lui Chris Clarke si utilizind frinturi din Bukovski. Marturisesc ca "Neon" mi-a placut mult mai mult decit istoria posteriorului. Scabrosul cu accente comice de care musteste acesta din urma este cu siguranta contributia lui Mick Elliott , ca dovada "Das Bog" un omagiu parodic adus filmelor horror de serie B din anii 50, in care un om se bate cu propriile sale dejectii, ca sa zic asa.
Gasiti trailerul lui "Gluteus Maximus" aici.
"Man reikia / Imi trebuie" in regia animatorilor lituanieni Jūrate Leikaite si Valentas Aškinis este un filmulet de numai 4 minute din 2008. Tehnica este clasica (desen) povestea insa schioapata, poti vorbi despre egoismul adolescentilor si despre existenta lor gurmand-mimetica in doua secunde, restul e repetitie si umplutura.
Pentru informarea celor interesati, Valentas Aškinis este autorul volumului "Textbook of Basics in Animation" publicat de Academia de arte frumoase din Vilnius si autorul unui film documentar-educational despre cum se fac filmele de animatie pe celuloid.
Despre scurtmetrajul regizorului spaniol Muyi Neira "Dr.W:: Clash of Titans" n-as sti ce sa spun, m-am blocat atunci cind mi-am dat seama ca am de-a face cu un filmulet educativ despre ce se intimpla in momentul in care te ranesti fara sa vrei si, la locul faptei, fara ca tu s-o stii se da o batalie pe viata si pe moarte intre invadatori si sistemul tau imunitar. Batalie pe care Muyi Neira o transforma intr-un fel de epopee fantastica. Mi-a placut mostra de imaginatie, as fi vrut insa poate ceva mai consistent la nivelul scenariului, sint sigura ca, in afara constringerilor educative s-ar fi realizat ceva mult mai interesant.
Autorul este animator (a coregizat impreuna cu Carlos Flete scurtmetrajul "Impeccable" care pare sa fie interesant), ilustrator de carti pentru copii si autor de benzi desenate, interesat de grafica si design.
Puteti vedea trailerul lui "Dr W..." aici.
Pe lista mea cu multe plusuri se afla "Diário de uma inspectora do livro de recordes / Jurnalul unei inspectoare de Cartea Recordurilor" regizat de Tiago Albuquerque, despre care citisem ici si colo. Pur si simplu imi place stilul de animatie à la Printul Ahmed de Lotte Reiniger, pe care unii norocosi l-au putut vedea proiectat anul acesta la Annecy cu acompaniament muzical. Revenind la "Diário...", tin sa spun ca avem aici de-a face cu o mostra de chic in materie de estetica vizuala, culorile, desenul, folosirea judicioasa a umbrelor sint foarte atent dozate. Ca sa nu mai vorbesc despre calitatea textului. Artistul polivalent (cine s-a uitat atent si la generic s-a prins ca soundtrack-ul este semnat si interpretat de acelasi omniprezent Tiago Albuquerque) lucreaza din 1992 in principal ca decorator in filme de animatie. Aici puteti vedea un alt scurtmetraj de acelasi autor realizat cu aceeasi tehnica de animatie.
Si pentru ca lumea este mica intr-ale animatiei, tot genericul de final si scotocitul pe net mi-au adus un punct comun pe care Albuquerque il are cu celalalt animator prezent la festival, Daniel Lima adica; este vorba de Joao Paulo Cotrim care semneaza scenariul si pentru "Algo importante" de João Fazenda, adapteaza si textul din "Um degrau pode ser um mundo" de Daniel Lima si semneaza si scenariul la "Diário de Uma Inspectora do Livro dos Recordes" de Tiago Albuquerque.
Anul trecut ma vaitam ca filmele frantuzesti nu reusesc sa prezinte creatii cu un potential scenaristic interesant. Anul acesta "Les escargots de Joseph / Melcii lui Joseph" regizat de Sophie Roze spala pacatele confratilor ei de anul trecut. Animatia este interesanta, poate fi citita cu usurinta si placere si de catre adulti desi aparent avem de-a face cu un film pentru copii. Cei interesati de simbolistica spiralei&Vertigo&comp au vazut imediat unde poate sa bata mesajul filmului daca este scuturat cum trebuie prin perspectiva background-ului cinematografic.
"Curious Todd and the Mystery Dream / Todd si visul misterios" semnat de Ganesh Gothwal si Rahul Jogale este un produs al studioului Mlab emantras (fondat de compania americana Emantras in 2007) care, printre altele, a produs si un alt scurtmetraj selectionat la Annecy anul acesta, "Music Binds All". "Curious Todd..." nu mi-a spus mare lucru, adagiul acesta cu tenta educativa despre incalzirea globala, poluare si desertificare e simpatic, nu mai mult. In lipsa de ceva mai bun, mai bine las aici pentru cei curiosi un link care vorbeste despre producatorul acestui film. Cei interesati vor gasi pe blogul realizatoarei multe informatii despre conceperea filmuletului, iar aici gasiti multe fotografii de la filmari. Iata lucruri care m-au facut sa-mi doresc sa vad “Les petits gars” semnat de Sophie Roze in 2005.
Despre "The New China / Noua China" de Sun Xun as putea vorbi mult mai mult. Deja ceea ce am vazut in cele cinci minute si un pic de film animat m-a impresionat: animatie meticuloasa, ochi si mina de artist plastic, unul dintre putinii din competitie pina acum care stie sa povesteasca exclusiv prin imagini. Am gasit apoi aici destul de multa informatie despre artistul animator, ma intreb unde as putea gasi Mythos (2006)," Requiem" (2007) si "Coal Spell".
Cineastul spunea ca sursa de inspiratie pentru acest scurtmetraj a fost "New China" o carticica primita in dar, publicata probabil inainte de cel de-al doilea razboi mondial si scrisa de un misionar care a ajuns sa cunoasca bine cultura si civilizatia chineze. Imaginile incearca sa vorbeasca despre conceptul de "noua" China de dinainte si de dupa 1949 care in prezent alcatuieste un fel de circuit inchis. Aici o recenzie a filmului din perspectiva unui critic de arta.
Despre "Jam" n-as putea sa spun mare lucru, pentru ca nu l-am inteles atunci cind l-am vazut. A trebuit sa sap pe internet, sa intru pe situl lui Mirai Mizue, animator noaptea si profesor in timpul zilei pentru a revedea scurmetrajul, sa caut cite ceva despre technica "celulara" pe care a folosit-o indelung si in alte creatii. Aici puteti gasi ceva interesant iar aici opinii ale celor care au vazut filmuletul si l-au intilnit pe entuziastul sau regizor. Pina la urma, mi-am spus, de ce nu?
Probabil ca gusturile mele mai clasice isi spun cuvintul, am notat un mare "da" in dreptul lui "Spārni un Airi / Aripi si visle" de Vladimir Leščiov. Ceea ce mi-a atras atentia: constructia in flashback si alternanta temporala, calitatea sunetului, apoi desenul delicat si culoarea atent distribuita. O poveste cu multe aripi, barci cu visle si un far plasat parca la marginea unei vieti.
Sa-mi fie cu iertat, dar am ramas de piatra la autovampirizarea practicata de zeitatile maiase robotizate ale lui Malcolm Sutherland din "The Astronomer's Dream / Visul astronomului". Visul astronomului proiecteaza intr-o feerie cosmica problemele noastre casnice legate de consumerism, obsesii compulsive si civilizatie decadenta. Pe care am incercat sa le citesc in cheie mitologica, dar asta nu mi-a facut filmuletul mai simpatic. Cineva vorbea de o posibila relatie cu Méliès prin intermediul titlului omonim "Le rêve de l'astronome" aka "L'homme dans la lune" pe care il puteti vedea aici. Bineinteles ca se gasesc si cronicari mai entuziasti, nu va luati dupa mine si daca nu puteti (re)vedea calupul 1 din competitie incercati sa intrati aici unde puteti face cunostinta cu Malcolm Sutherland.
Nascuta in 1983 in Minsk, Yulia Ruditskaya a semnat in 2007 un videoclip de animatie, "Try yangaly / Three Angels" si animatia pentru un alt videoclip, "Pro Soma". Pe mine m-a dat gata cu "Poznija Gosci / Oaspeţi la miezul noptii", scurtmetrajul aflat in competitie care se poate vedea aici. Povestea este interesanta (patru personaje de virste diferite pornesc in miez de noapte intr-o calatorie in care grupul se dizolva incetul cu incetul), iar culorile si mai ales formele cu totul speciale.
Ultimul film din primul calup de competitie este "Come Out and Play! 2" aka "Come Out And Play"! semnat de artista singaporeza Joo Choon Lin. Filmul (sau mai degraba instalatia animata) pledeaza pentru apetitul pentru ciocolata, folosirea unor materiale dintre cele mai diverse in animatia experimentala, un amestec cu totul aparte de desen, stop motion si colaj fotografic. Aici o minicronica legata de pasiunea artistei pentru instalatiile din materiale reciclabile, aici curiosii pot face un tur pe situl ei personal, aici cite ceva despre "Come Out and Play 1" si in final aici un fel de profesiune de credinta artistica a animatoarei prin intermediul careia se poate filtra (si intelege) "Come Out and Play". Pentru curiosi, aici se poate vedea ce poate sa faca Joo Choon (impreuna cu artistul plastic Chun Kai Qun) dintr-un meniu McDonald's iar aici tot numai curiosii pot recunoaste unul dintre "personajele" din "Come Out and Play" intr-o alta postura. Sa numim asta suprarealism jucaus?
Oricum, va urma.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu