sâmbătă, 17 octombrie 2009

Anim'est 2009 Scurtmetraje Competitie 4

Continui cu calupul de competitie 4. Scotocind pe net, gasesc aici comentariile pe care le-a lasat o alta spectatoare la filmele din acest grupaj.


Inca o enigma pentru mine, "Engel zu Fuss / Inger pe jos" a fost premiat cu TV Award for best TV special la Annecy in 2008. Probabil ca mi-am facut o imagine prea idealizata despre stacheta impusa de acest festival. Filmuletul regizat de Jakob Schuh si Saschka Unseld este in mod clar o poveste pentru copii, povestea ingerasei Waltraud ocazioneaza un show simpatic in 3D cu o urma de morala scolareasca.
Din pacate pe situl studioului cofondat de cei doi animatori care a si produs filmul nu e mare lucru.




Despre Job, Joris & Marieke, regizorii scurtmetrajului "Het is niet grappig, het is kunst" aflam ca se preteaza la tot soiul de "animations, videoclips, interactive flyers, motion graphics, graphic design, illustrations, character design and music" ca niste animatori freelance ce sint.
Artmania Blancai este o ilustrare comica a unui adagio inca actual, "If it's not funny, it's art" despre felul in care arta non figurativa e (ne)inteleasa azi.

Multi spectatori au fost incintati de multipremiatul "Yellow Sticky Notes / Post-it-uri galbene" de Jeff Chiba Stearns. Blogul animatorului canadian dedica ultimul post premiului publicului cistigat la Clermont Ferrand anul acesta. Aici regizorul vorbeste despre cele 2300 de desene de mina cu markerul realizate pe post-it-uri galbene folosite pentru realizarea scurtmetrajului. Subiectul, o meditatie autobiografica asupra cotidianului umplut cu foarte multe activitati incredibil de futile condenseaza 9 ani din viata animatorului.


"The MAN and the WOMAN / El si Ea" este singurul scurtmetraj din competitie care are ca subiect batrinetea ("Chicory'n Coffee" atingea doar partial acelasi subiect). Despre regizoarea Maria Mouat, nascuta in 1951, care face filme din 1979 am gasit cu mare greutate cite ceva. Dintre scurtmetrajele deja realizate, de citat "Pro Myschonka" in 2004 despre un soricel insomniac si "Lucy-girl and Grandpa Krylov" in 2003, care par a fi dedicate copiilor. "The Man and the Woman" insa se inspira din "Mosierii de altadata" al lui Gogol, numai ca Maria Mouat face din cei doi mincai plictisiti doua prezente dramatice. Flashback-ul si umbra de element fantastic (Pulheria Ivanovna isi presimte sfirsitul care pare a fi adus in casa de motanul ei preferat) da adincimi nebanuite criticii sociale si uite-asa parca Gogol devine Turgheniev.
"El si ea" a fost premiat la  festivaluri din Rusia si Finlanda pentru frumusetea animatiei realizate cu papusi.

Pe "Love Triangle / Triunghiul iubirii" in regia animatoarei Yasmeen Ismail (a nu se confunda cu actrita pakistaneza omonima care a murit in 2002) l-am vazut deja anul trecut in selectia "British animation". Si atunci si acum am luat-o ca pe-o modalitate glumeata de a vorbi despre diferente si despre cuplurile mixte. Dupa cum bine observa personajul masculin, nu-i deloc simplu sa traiesti cu o fata devenita triangulara si crocanta, adica o bucata de samosa.
Aici, site dealtfel interesant despre animatia britanica in general, gasiti o opinie tipic englezeasca despre acest filmulet.

"Jazzed" semnat de Anton Setola este un film-sentiment. Blogul realizatorului arata foarte clar gustul pentru arta comics-ului si a ilustratiei, ceea ce face ca "Jazzed", numai miscare si culoare, sa para si mai surprinzator. Intr-un interviu gasit pe net m-a uimit foarte tare ceea ce spune Anton Setola: nu-i place in mod special jazz-ul, a gindit acest film ca o varianta de comunicare emotionala directa cu publicul prin intermediul muzicii. Personajele sint voit abstractizate, emotia trebuie sa decurga din  combinatia de miscare si culoare, in ton cu ritmul muzicii. Filmul a fost facut in intregime de autor, nu s-a folosit hirtia, unica ustensila fiind programul TVPaint Animation, o modalitate de a "picta" in 2D direct pe ecran gratie imaginilor de tip bitmap. Puteti vedea un extras din "Jazzed" aici. Filmul a fost premiat la festivalul de scurtmetraj din Gent, la Anima Bruxelles, la Animest Atena.

Anton Setola pare interesat mai degraba de cinema-ul experimental, de explorarile artei video in registru foarte abstract, ca dovada primele sale filme "Mirror, Mirror" si "Out of Sight" din 2005. In ceea ce ma priveste, ceea ce m-a atras cel mai mult a fost exploatarea cliseelor hollywoodiene in aceasta poveste care, chiar daca nu vrea sa povesteasca nimic, tot o face in felul ei.

Frumos desenul Juliei Gromskaya din "L'anima mavi / Suflet de azur", o animatie placuta ochiului in guase si acrilice cu adevarat solare. Fiecare poate intelege ce doreste din aceasta insiruire de metafore vizuale, in care mere de toate culorile cad din cer iar batrinul cu pipa pufaie norisori condensati in tot felul de case.

"Star Games / Jocurile Stelare"de Jasmin Jodry dupa un scenariu de Jasmin Jodry este de fapt rezultatul unui concurs care propunea o tema interesanta: un film realizat pe baza arhivelor Getty Images intr-o perioada de trei luni. Interesanta ideea de a fabrica o poveste SF, plasata intr-un timp alternativ pornind de la imagini luate in trecut.
Productia a fost asigurata de Sophisticated Madness (London).


Tare mi-a placut "The Royal Nightmare / Cosmar regesc" in regia lui Alex Budovsky o subtila animatie in alb si negru care pare o comicarie. Asadar regele coboara din turnul sau de fildes de voie de nevoie si iata-l fata in fata cu moartea, dezmembrarea si alienarea. Mentiunea ironica de la final "Film is based on the Court's Physician diary" si apoi titlul de pe genericul de final "The Royal Nightmare" care ascunde de fapt anagrama "I am thy large throne" (posibila trimitere catre asa ceva?) schimba cu totul tonalitatea filmului.

Daca sinteti curiosi, puteti regasi acelasi tip de animatie in "Bathtime in Clerkenwell" sau in sequel-ul mult mai parodic "Last Time in Clerkenwell" la capitolul ambitii britanice imperialiste, programat in sectiunea Music video and advertising. Daca genul va intereseaza, incercati si "Terminally Ambivalent Over You".

"Il giorno del Jujitsu / Ziua Jujitsu" regizat de Astutillo Smeriglia a suscitat reactii indignate legate de un anume tip de violenta (dezmembrare, decapitare, eliminare violenta a aproapelui prin varii mijloace) care nu pare a spune nimic. Mie mesajul acestui animator pasionat de teologie&spectacol si anticlerical pe fata mi s-a parut foarte clar. Poate prea clar. De unde si lipsa de subtilitate. Pe blogul lui Asutillo Smeriglia am gasit informatii interesante despre lunga perioada de facere a acestui film si mai ales despre piedicile care i-au fost puse.
Autorul a mai regizat si "Qualcosa di mai visto / Something Never Seen Before" in 2008.

Numai in "Kad āboli ripo / Cind se rostogolesc merele" (regia Reinis Kalnaellis) se pot intimpla atitea lucruri de mirare: Pisica locuieste cu amicul Soarece intr-un vechi dulap de lem plasat nu se stie cum intr-o livada cu mere. Si numai in acest context, un ou de pinguin deghizat in mar poate face ca monotonia in care vietuieste acest duo sa se schimbe cumva. Desi filmul merge pe o poveste pentru copii, desenul pare a fi destinat adultilor si pasionatilor de ilustratii vintage.
Filmul a fost prezentat in premiera la Berlinala anul acesta.


"Dastane sofal / Povestea lutului" este un foarte ambitios si interesant concept in regia animatoarei Maryam Bayani: sa folosesti modelele a 165 vase de lut din toate colturile Iranului care dezolvolta uimitoare simboluri stilizate acoperind intreaga gama a indeletnicirilor vechilor locuitori ai regiunii. Filmul este un  proiect de sfirsit de studii semnat de o tinara animatoarea formata in universul graphic design-ului.

Uimita am fost cind am descoperit ca al doilea film iranian din acest calup "Tanhaai / Singuratate" are un website cum se cade unde poti avea acces la informatii minimale in ceea ce priveste scurtmetrajul. Data fiind calitatea realizarii, "Tanhaai" este un film uimitor. Am gasit insa ca ideea e un pic cam saracuta.
Despre filmografia si background-ul regizorului Mehrdad Sheikhan gasiti cite ceva aici.


Probabil ca scurtmetrajul scris, regizat, animat, filmat, montat etc de animatoarea Ozlem Akin "Gemeinschaft / Comunitate" ar trebui livrat la pachet cu o sesiune de "Q&A". Numai dupa ce am vazut filmul si i-am ascultat explicatiile (subiectul este foarte legat de Kafka si de pendularea continua intre Gemeinschaft si Einsamkeit despre care acesta vorbeste frecvent in jurnalul sau) am inteles fabula celor cinci omuleti care s-au sinucis pentru ca al saselea omulet a vrut cu orice pret sa faca parte din comunitatea lor. Subiectul este deci foarte subtil si concentrat la maxim in nici 4 minute, iar animatia cu papusi cum nu se poate mai nimerita.
Ozlem Akin este o fanatica a papusilor, o pasionata a ilustratiilor si un spirit foarte inventiv. Pe blogul ei se vorbeste mult despre papusareli.
"Gemeinschaft" se poate vedea pe vimeo.

Ultimul film din cel mai aglomerat calup de competitie, "Wszystko płynie / Totul curge" regizat de Edyta Turczanik nu m-a dat pe spate.
In sinopsis animatoarea poloneza face referire la Panta Rhei (de unde si titlul), aforismul folosit de Simplicius intru explicitarea gindirii heraclitiene (bine spunea cine spunea ca lucrarile de diploma in animatie fac ce fac si aleg parca inadins subiecte "grele" si filozofice). Animatia este onesta, in genul clasic, desenul este elegant, dar ideea de scenariu este la fel de flotanta ca toate cele pe lumea asta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu