"Calango lengo - Morte e vida sem ver água / Calango lengo - Viata si moarte fara un strop de apa" regizat de brazilianul Fernando Miller s-a ratacit confundind Mozaicul 2 cu selectia internationala pentru copii. In tot filmuletul asta in care sopirla Calango se bate pe viata si pe moarte cu foamea, seceta si cu doamna cu coasa, singurul lucru care mi-a atras atentia a fost o Fecioara Maria toata numai forme si pielea de culoarea ciocolatei care vorbeste ca o mama de fadela si se dovedeste a fi complet depasita de situatie.
Filmul a fost produs de Rocambole are anul trecut s-a prezentat la festival cu un alt produs pentru copii "Para Chegar até Lua". 
Asteptam sa vad "Santa: the Fascist Years / Mos Craciun: anii fascisti", o raritate vintage in stilul anilor 30-40 semnata Bill Plympton. Zic raritate pentru ca, de cele mai multe ori, publicul vrea ciinii Plympton, asa ca selectionerii fac ce fac si baga ciinii Plympton in programele de festival. Gustul meu pentru filmele acestui cineast-animator-desenator este de notorietate, asa ca in ceea ce priveste "Santa" mi-am permis sa scotocesc mai mult si mai atent. Deja puteti vedea un extras din scurtmetraj aici. Pentru cei care il apreciaza pe Plympton, aici un interviu acordat lui Rizwan Khan de la Al Jazeera in care, printre altele, animatorul revendica intentia de a face animatie pentru adulti, in sensul dezinfantilizarii acesteia.
In acest context vine si "Santa: the Fascist Years", un Mos in varianta dark, obsedat de politica, totalitarism si lacomie care ajunge sa faca un pact de non-agresiune cu Hitler si invadeaza Laponia prin "blitzenkrieg". In afara de ironia cu tenta ucronica, multiple sint aici referintele la "Citizen Kane": stirile de tipul newsreel si tonul vocii jurnalistice (un Matthew Modine care face toti banii, nu-i asa?) absolut in concordanta cu jurnalele de stiri ale anilor 40 care deschideau spectacolele de cinema, tematica anchetei (de ce devine Mosul/ Kane atit de insetat de putere si lipsit de scrupule?), panoramicele peste hala plina cu sertare vs. interioarele filmate in plonjeu din Xanadu. Daca nu v-am convins, incercati in disperare de cauza o aliteratie pornind de la "Citizen Kane" si veti ajunge cumva la "Santa Claus". Relatia lui Plympton cu Welles este mult mai complicata si mai serioasa decit o simpla parodie in varianta scurtmetraj a situatiei actuale ("The economy was in the toilet... Santa sensed the winds of change... He had a brainstorm... With an iron fist he totally redirected and retooled his workshop") in stilul "Citizen Kane"; aici el spune "I like Orson Welles' camera angles. His films are kind of like cartoons." Poate intr-o zi cineva o sa se apuce sa studieze cu mai multa seriozitate afinitatile dintre cele doua tipuri de cinema.
Aici o cronica la "Santa: The Fascist Years". Inchei si eu cu intrebarea pe care si-a pus-o Terry Gilliam si care a fost recopiata pe cover-ul DVD-ului "Dog Days": "Where does Bill buy his drugs?"
"Lágrimas demasiado tarde / Prea tirziu pentru lacrimi", adica creatia argentinianului Pablo Polledri este o gluma macabra care aminteste de psihoza securitara din "La zona". Adaugati un pic de Don Hertzfeld si gata atmosfera filmului. Filmuletul a fost produs de Maniac Planet, iar aici puteti gasi un interviu cu Pablo Polledri. Pentru cei carora le-a placut in mod special acest scurmetraj retin raspunsul la intrebarea "care sint animatorii care va influenteaza?":
"I could say a lot of names and forget many more. I will try to name some of them:
Animators: Don Hertzfeldt, Paul Driessen, Bill Plympton, Phil Mulloy, Cordell Barker, Priit Pärn, Raoul Servais, Hayao Miyazaki. Animation series that I enjoyed in the last few years: Neon Genesis Evangelion, FL CL, Cowboy Bebop, The Simpsons and South Park. Film directors that I admire: Quentin Tarantino, Steven Spielberg, Tim Burton, David Lynch, Martin Scorsese, Paul Thomas Anderson. Another artist that influences me is Mike Patton."
"Des corbeaux dans l'ombre / Corbi in umbra" in regia Oliviei Faliph este o ciudata meditatie asupra copilariei cu usi inchise, case labirintice si o multime de corbi. Desenul, nimic de zis, este superb. De pe situl Unifrance se poate afla ca Olivia Faliph este o artista multivalenta, asigurind in acelasi timp regia, scenariul montajul, montajul sunet, efectele speciale, decorurile, adica mai totul pentru scurtmetrajele sale. Daca ar fi nevoie de un tagline care s-o defineasca pe Olivia, acesta ar putea fi "Quand il fait nuit, je fais du webdesign Flash."
Trailer aici, iar mai sus gasiti primele 4 minute din scurtmetraj.
"Baro and Tagar / Baro si Tagar" in regia lui Dmitri Volosin este iarasi o glumita etno in 3D. Daca doriti, aici puteti accesa situl moldovenilor de la Simpals pe care se pot citi mai multe despre "Baro si Tagar".
Cum bine zice un comentator pe situl lor, nici in Romania nu exista animatie 3D...
"No Place Like Home / Nicaieri nu e ca acasa" este un videoclip ratacit printre scurtmetraje de animatie, cum se poate? Este o creatie a lui Rosto pentru grupul "Thee Wreckers".
Cum pe mine ma cam plictiseste stilul de videoclip, repetitiv si lungit de efecte de camera inutile care ascund un mare gol scenaristic, mai bine tac, fanii lui Rosto s-ar putea simti ofensati. Din creatia artistului olandez ramine in special "Mind my Gap", un graphic novel online din care puteti vedea episodul intii aici si poate "Anglobilly Feverson".
"Jonás y el diente / Jonás si dintele" semnat de artistul videast Chedey Reyes Rodriguez este un filmulet conceput in flash pentru copii care poate interesa si adultii. Jonas isi pierde un dinte de lapte si face niste cosmaruri superbe in legatura cu o zina Maseluta in varianta soriceasca. Aici aflam ca scurtmetrajul a fost selectionat la Anim'est si avem parte de un scurt interviu cu regizorul din care aflam ca "Jonas y el diente" este al treilea episod dintr-o serie de 26 care il au ca personaj principal pe acest baietel. Intrati pe situl producatorului si puteti vedea cele trei episoade deja terminate.
"Ollo" este un produs ambitios care isi doreste sa amestece realitatea si visul in proportii diferite prin intermediul a 5 personaje. Regizorul Marc Héricher a combinat in acest scop filmarile in video si efectele speciale, plus tehnicile 3D.
"A meio da noite / In toiul noptii" este primul film de animatie semnat de portughezul Fernando José Saraiva, artist grafic si actor profesionist. Tehnic vorbind, amestecul de desen si pelicula este foarte spectaculos, pacat insa ca filmul mizeaza mult prea mult pe lungimi, repetitii si pe un fundal muzical hipnotic.
.
"For Sock's Sake / De dragul unei sosete" in regia lui Carlo Vogele a picat numai bine dupa exagerat de lungul "A meio da noite". Filmuletul intra in categoria iata ce poti face cu niste haine filmate separat in stop motion cu o camera digitala pe fundal verde la care se adauga background-ul desenat in stil clasic. Subiectul: o soseta curioasa are chef de aventura si paraseste mediul convivial al fringhiei de rufe pentru aventura din club. "For Sock's Sake" este filmul de diploma al animatorului Carlo Vogele, multipremiat deja la mai multe festivaluri de animatie. Bonus pentru uzul celor curiosi, aici un site care contine 23 de articole vestimentare animate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu