Filmul german râde între 01.11 şi 4.11 la cinema Studio

Am gasit filmele din acest minifestival insirate ca margelele pe ata intr-un B24fun dupa care am citit informatia completa pe situl institutului Goethe din Bucuresti; asadar filmul german (sau cel putin cele cateva pelicule selectate sa-l reprezinte) s-a horarat sa se/ne amuze saptamana viitoare prezentandu-ne cateva comedii despre care n-as sti sa spun mare lucru pentru ca eu nu prea sunt amatoare de asa ceva. Initiativa institutului Goethe este mult mai interesanta decat programul de anul trecut dedicate Zidului berlinez in cadrul careia cinema-ul era doar un pretext pentru discutii sociale, politice, istorice samd.

Programul il gasiti tot aici, plus sinopsisurile filmelor aici.

Festivalul filmului thailandez la NCRR

Inca un festival discret la orizont, eu il descopar dupa ce el s-a deschis binemersi. Filmele sunt programate la MTR si sunt cu siguranta raritati in sensul in care astfel de cinema nu va trece niciodata prin vreo sala de mall (de la noi) desi selectia include titluri de box office in Thailanda. De gustibus…

Sursa: MTR

Programul, trailerele si sinopsisurile le puteti gasi si pe blogul salii de cinema de la MTR, hai s-o numesc si eu de acum incolo NCRR, ca isi merita sigla. Am scotocit ici-colo dupa informatii, iata cateva dintre ele pentru cei interesati:

Despre imprejurarile extraordinare in care au (re)venit rusii

Sursa: ICR

Probleme de electricitate m-au impiedicat sa postez aceste informatii acum cateva zile, cand cu gala de deschidere a primului festival al filmului rus. Vazusem afisul un pic cam criptic acum doua saptamani, am avut insa rabdarea sa vad si filmele programate. Este vorba deci de primul festival al filmului rus, eveniment organizat de Institutul Cultural Roman in parteneriat cu Arhiva Nationala de Film, Uniunea Cineastilor si Studiourile Mosfilm. Programul include 21 de lungmetraje, dintre care doar cateva titluri recente si foarte recente. Daca nici voua nu va plac extraordinar de mult Mihalkov, Bondarciuk ori Suskin, iar pe Tarkovski oricum il vedeti in fiecare an la cinemateca, raman lucruri rare si intrigante precum filmele lui Sokurov (“Taurul” si “Zilele eclipsei”), surprizele placute ca o gura de aer proaspat (nu voi inceta sa recomand filmele lui Alexei Popogrebsky “Cum mi-am sfârşit vara” sau” Euforia” lui Ivan Vîrîpaiev) ori “Intoarcerea” lui Andrei Zviaghinţev pe care, acum ca l-am vazut, tare mi-as dori sa-l am in varianta DVD.

Zilele Filmului Norvegian

Sursa: ICR

Iata ce am gasit pe situl ICR : la Institutul Cultural Roman in perioada 27-29 octombrie 2010 are loc un fel de minifestival dedicat filmului norvegian, acum ca mai tot cinefilul a avut ocazia sa se intalneasca pe la vreun festival cu un film care sa tina de “Norwave”. Nu ma intrebati prin ce se poate defini “Norwave”, m-ati pune intr-o situatie delicata; probabil amestecul de dramatic cu un comic de situatie foarte sec nu este tipic numai cinematografului norvegian. Nu voi cauta niciodata sa caut similitudini intre “noul val “ romanesc (in care nu cred) si cel norvegian (o fi existand asa ceva?) asa cum vor incerca probabil sa faca organizatorii.

Anim'est 2010: Competitie scurt metraj - calupul 4

O spun post festum, dupa incheierea festivalului adica, avem de-a face cu calupul castigatorilor: nu mai putin de trei filme din cele ce urmeaza fiind premiate.

◘◘◘◘◘

Jean François – (Franta 2010), regia Tom Haugomat, Bruno Mangyoku

Iata un film interesant. Amintirea&copilaria sunt subiecte batute si dezbatute de foarte multe filme, problema este, cred eu, felul in care o faci. Ceea ce m-a atras la "Jean-François” este sobrietatea cu care se abordeaza astfel de subiecte sensibile.

Teaserul filmului se poate vedea pe situl Cube Creative. Filmul intreg se poate vedea online pe situl coproducatorului Arte. 

Sursa: Bruno&Tom

Anim'est 2010: Competitie scurt metraj - calupul 3

Rip, Drip, Tear – (Noua Zeelanda 2009), regia Janette Goodey

Iata un film pe care nu l-am inteles; am incercat sa-mi imaginez ca “Rip, Drip, Tear” este un joc animat cu hartie si cerneala. Ar fi trebuit sa ma gandesc si la aspectul muzical.

Rip, Drip, Tear

Pe pagina dedicata selectiei oficiale de la Annecy in care filmul a fost inclus anul acesta “Rip....” este prezentat ca fiind “o interpretare a piesei atonale pentru cvartet de coarde “Gnarled” compusa de mezzosoprana si compozitoarea Claire Scholes”.

Anim'est 2010: Competitie scurt metraj - calupul 5

Playtime – (Canada 2009) regia Steven Woloshen

“I think spontaneous urges and desires are the best part of handmade film making.” (Steven Woloshen)

Trebuie sa iubesti foarte tare stilul ultrasincopat de montaj, scrap-ul si jazz-ul pentru a simti acest film. Ma indoiesc ca exista un sens ascuns in spatele acestei defilari vertiginoase de fotografii combinate cu desene, in afara de simtul ritmului si al improvizatiei imagistice care tine pasul cu muzica. Cei care au vazut “Cameras Take Five” (2002) inteleg perfect aceasta sincronicitate.

Sursa: visualmusic.com

 Aici gasiti scurte si pertinente comentarii pe seama celor mai importante momente artistice din cariera de animator a lui Steven Woloshen.

Anim'est 2010: Competitie scurt metraj - calupul 2

"La femme squelette" de Sarah Van Den Boom

La femme squelette / The Skeleton Woman – (Franta 2009) regia Sarah Van Den Boom

“La femme squelette” este cred cel mai bun film din sectiunea a doua a competitiei de scurtmetraje. Cel mai bun pentru ca cel mai complet, cel mai cinematografic, cel care povesteste ceva si descrie in acelasi timp un sentiment conex acestei istorii, pe scurt, face foarte multe acest film.

Anim'est 2010: Lungmetraj de weekend - Metropia

A fost in primul rand “Metropia ” lui Tarik Saleh, o megaproductie nord-europeana pusa in mainile unui street artist suedez devenit celebru si hotarat sa se lanseze in regia de film. Avand la dispozitie numai lista de dialoguri si-un trailer, am putut sa-mi contruiesc filmul in minte inainte de-al vedea. Nu ca as fi stie ce desteptaciune, ci pentru ca secventele se succed ingrozitor de previzibil.

Sursa: producatorul filmului, Atmo

Dupa unii rezultatul acestei experiente“cumuleaza atat de multe excentricitati incat este aproape cartoonesc”. ”Metropia” vrea sa fie un neo noir futurist & distopic care pune pe tapet toate tonurile de gri si maro posibile si incearca sa propuna o animatie aparte.

Anim'est 2010: Competitie scurt metraj - calupul 1

Regulament pentru uzul spectatorilor care intra la calupurile de competitie:

1. Ca in absolut orice competitie, exista o lista cu filme super, filme asa si asa si filme nesuferite. Nu faceti din ceea ce nu va place subiectul unui razboi personal dus sotto voce impotriva organizatorului (“sunt numai porcarii, nu vezi ca lumea incepe sa plece din sala?”) care si asa se lupta cu morile de vant organizatorice.
2. Un film are un inceput si un sfarsit care trebuie respectate in egala masura cu continutul. Va rugam nu dati dovada de sindromul ADHD tocmai la genericele de final si invatati sa le lecturati cu rabdare.
3. Comentariile de tip “tampenie”, “stupizenii”, “this is crap, man”, “uau, 3D in sfarsit” sunt binevenite daca le enuntati pe soptite si numai pentru auzul si uzul amicului de alaturi. Daca acesta le accepta.
4. Practicati toleranta, faceti apel la bunele sentimente sau cel putin la cei 7 ani de acasa. Chiar daca nu intelegeti o iota din ceea ce vedeti, este momentul cel mai bun sa va ganditi ca cineva a muncit pentru “porcaria” asta luni bune si poate exista pe planeta asta un grup restrans de oameni care o adora/accepta/apreciaza/inghite din politete. Mai bine trageti un pui de somn decat sa initiati o cruciada personala bazata pe propriile gusturi. Sau oferiti-va altceva decat pretul unui bilet de cinema.

Anim'est 2010: Despre arta dicteului automat in animatie - Alex Budovsky

Scriu randurile acestea in urma programului special Alex Budovsky organizat in cadrul Animest. Ceea ce stiam pana acum despre el: interes special pentru Clerkenwell - London exclusive in alb-negru, explozii de pasari, ceasuri cu cuc, apetit pentru ceainice si pentru versurile absurde din cantecele lui Stephen Coates. Anul trecut, vazandu-i “The Royal Nightmare” tot la Animest l-am banuit de adanci reflectii asupra istoriei, puterii, revolutiei si timpului care trece, nebunul, regele si calaul fiind personajele sale principale. Ii mai stiam si doza aparte de umor (vezi genericele sale de final) si legaturile cu gasca animatorilor independenti din New York (zic gasca nu pentru ca filmele lor ar avea un aer de familie, o consensualitate duioasa, ci pentru ca sunt atat de putini care sa se tina pe propriile picioare).

Sursa: situl lui Alex Budovsky

Anim'est 2010: L’illusionniste - un biopic si jumatate

Nu exista biopic fara promisiunea revelarii unui secret din spatele cortinei vietii artistice, lumea se duce sa vada astfel de product cinematografic pentru “cum era in realitate” actorul X sau omul politic Y care fac obiectul peliculei. Este iluzia cea mai populara a unui film de acest gen. Ce ne facem insa daca biopicul se da drept fantezie aproape autofictionala in care secretele biografice se lasa citite cu mult mai multa dificultata iar “revelatiile” sunt reduse la marunte interpretari? Pentru cei curiosi de “adevar” exista astfel de povesti cutremuratoare.

Indragostiti declarati de magia fictiunii se marginesc sa ia povestea propusa de pelicula ca atare. Realitatea din culise nu mai are importanta daca povestea se desfasoara multumitor.

Sursa: Pathé Distribution

De m-as putea clona...

Blogul acesta a prins iz de parasit de cand n-am mai trecut pe aici. N-am putut tine pasul cu echipa PR a Animest la cate comunicate de presa au fost lansate in ultima luna intru buna mediatizare a acestui festival. Am lasat balta proiectiile de cinema din aceasta perioada, caci am instituit stare de urgenta pentru salva de traduceri care trebuiau facute.

Vestea cea buna este ca ieri seara Anim’est a inceput. Cu aplauze, mici discursuri si promisiunea unei a 5-a editii, cea mai mare si mai bogata dintre toate, cu peste 470 de scurt metraje de vazut si peste 30 de lung metraje de asemenea de vazut si daca se poate de recenzat.

Vestea cea rea este ca ma simt obligata in cele ce urmeaza sa dau seama de celalte patru festivaluri mai mari sau mai mici care au avut excelenta idee de a se programa in paralel cu Animest-ul. De unde si dorinta mea apriga de a ma clona pentru a vedea tot ce este de vazut in aceasta (mult) prea incarcata perioada de proiectii.