In urma cu o
saptamana, NCRR
propunea spre vizionare un criptic program “special” de scurtmetraje. Vedeta
impinsa in fata in prezentare era “Vampire”, o ciudatenie de filmulet pentru
care Apichatpong Weerasethakul semneaza montajul, imaginea si regia, restul
programului fiind misterios trecut sub tacere.
La fata locului am
descoperit ca programul special era de fapt o selectie a produselor Hi Film cu scurtmetraje mai vechi si mai noi, deja prezentate in numeroase alte ocazii,
unele fiind incluse in varianta “5 succese mari pentru 5 filme mici” pe care am
vazut-o la cinema cu ocazia primelor programari in sali.
Initial m-a infuriat
varianta aceasta prea putin ortodoxa de promovare a cinema-ului local pe care
am incadrat-o la capitolul “soricarii”. Experimentul mi-a dat insa de gandit,
iar impresia din final cu care am ramas a fost una de adanca melancolie: intre
“Vampire” si majoritatea scurtmetrajelor romanesti distanta este enorma. Mi-am
inchipuit instantaneu o trupa de pahiderme deplasandu-se cu chiu si vai, singurele
momente de imponderabilitate, de firesc fiind oferite de scurtmetrajul thai si de
“Lampa cu caciula” a lui Radu Jude.