Grizzly Man intre “bunul salbatic” si sfint

Flixster

“Grizzly man” se vrea a fi ca un documentar despre viata si moartea lui Timothy Treadwell, activist ecologist american care a petrecut 13 veri in parcul national Katmai, in Alaska, printre ursii grizzly, pana in 2003, anul in care el si prietena sa, Amie Huguenard, au fost mincati de vii de un urs infometat. Acestea sunt faptele, numai ca regizorul este Werner Herzog. Or lui ii place sa stearga bariera intre fictiune si realitate si sa expuna fapte destul de improbabile si de extreme, ba chiar sa le transforme din simple fapte diverse in pretexte pentru incursiuni in cautarea adevarurilor profunde… Herzog declara la un moment dat intr-un interviu :

“Nu se poate observa natura umana decat in conditiile cele mai extreme. De exemplu, daca vrei sa analizezi un metal, il expui la temperaturi extreme, la presiuni extreme, la radiatii extreme, ca sa ii definesti natura. Este o problema de intensitate.” 

Iar in Tim Treadwell, un om fara nici o formatie in biologie, fondatorul narcisic si iluminat al organizatiei “Grizzly People”, aparatorul eroic si autoproclamat al ursilor din rezervatie, deseori paranoic sau mitoman, considerat nebun sau retardat mental de catre rangerii parcului si populatiile indiene din apropiere, Herzog a gasit o personalitate extrema si un pretext nesperat de adecvat.

Filmul incepe cu Timothy Treadwell vorbind in fata camerei, cu niste ursi grizzly in fundal. Si chiar de la inceput, ne dam seama ca e complet dus cu pluta. “N-o sa mor din ghearele si labele lor” "I will not die at their claws and paws", declara Tim. Nu trebuie sa arate slabiciune, pentru ca “de indata ce voi fi slab ei o vor exploata. Ma vor elimina. Ma vor decapita si ma vor face farime”  ”once there is weakness they will exploit it. They will take me out. They will decapitate me and chop me into bits and pieces.”

Aceasta descriere de altfel exacta al viitorului sau nu e lipsita de un umor destul de negru, o caracteristica herzogiana tipica, care transpare la vizionare intr-o sala de cinema (daca te uiti la “Grizzly Man” la televizor, n-o sa rizi, insa la cinema inconjurat de alti spectatori, da). Desigur, de la inceputurile cinematografului lumea se duce la cinema ca sa vada scene spectaculoase, senzationale – de ce nu un om atacat si macelarit de un urs pe care-l iubea la nebunie in plus? Asa ca nu poti sa nu te intrebi, de ce ar dori totusi un om sa fie atacat de un urs in fata camerei?

WernerHerzog.com

Herzog dirijeaza documentarul cu iz de ancheta despre moartea lui Tim Treadwell bazindu-se pe filmarile facute de Tim insusi, in jur de o suta de ore de film in care ecologistul si ursii defileaza avind ca fundal decorul somptuos al parcului Katmai. Aceasta adevarata comoara cinematografica i-a uluit pe producatori si pe regizor: Tim stia sa filmeze. Era meticulos, chiar maniac in anumite privinte: putea sa filmeze de 15 ori aceeasi scena spunind acelasi monolog cu variatii mici, sau imbracat altfel, pina era sigur ca prinsese momentul. Pindea animalele salbatice cu o rabdare admirabila si nu se sfia sa se tina periculos de aproape de ursi, reusind astfel sa inregistreze pe casete citeva secvente animaliere de neuitat  Prin comentariul sau, Herzog atrage atentia asupra unor secvente filmate de Tim. De exemplu, o secventa in care Tim se arata in fata camerei ca de obicei, dupa care dispare din prim plan si camera continua sa inregistreze un peisaj cu arbusti batuti de vint. Iata, zice Herzog, un plan cu functie eminamente poetica care nu prea are ce cauta intr-un documentar destinat vietii animalelor. Perfectionismul si maniile lui Treadwell reamintesc de particularitatile lui Herzog regizorul, renumit pentru exigentele lui extreme fata de actori si de echipa de filmare.

WernerHerzog.com

Un alt aspect al personalitatii lui Treadwell care il fascineaza vizibil pe regizorul german este talentul sau special de actor. Tim e un actor ratat, un cabotin, insa in fata camerei si in parcul Katmai, el devine apoplectic de exuberant, prolix si exagerat de comunicativ. Tim se extaziaza in fata excrementelor proaspete pentru ca mai contin cumva ceva din substanta vie din care este facuta una din ursoaicele sale preferate, se imprieteneste cu o familie de vulpi, intr-un cuvint se comporta ca un adorator exaltat si naiv al “Naturii” cu majuscula fara sa tina seama de regulile interventiei omului in  lumea salbatica. Evident, Tim are si momentele sale proaste pe care nu ezita sa le inregistreze cu impartialitate. Intr-una din scenele sale memorabile, Tim  se afla in plina criza de isterie proferind minute de-al rindul imprecatii care mai de care mai scabroase la adresa rangerilor parcului, braconierilor care murdaresc habitatul cu prezenta lor, lumii intregi care il suspecteaza de falsitate etc etc etc. Scena de furie neagra si de neoprit, à la Scarface, il face pe Herzog sa-l compare cu Klaus Kinski, actorul sau fetis din anii 70-80. Dotat cu un caracter imposibil, Kinski intretinea cu regizorul niste relatii atit de acide si de antagoniste, incit Herzog insusi l-a numit cel mai bun dusman al sau intr-un documentar (“My Best Fiend”) despre el si filmele facute impreuna (Nosferatu, Fitzcarraldo, Aguirre). In acelasi lung metraj Herzog il ironizeaza pe Kinski pentru falsa-i dragoste pentru natura – iar Tim este un soi de ecou critic la  afirmatiile din “My Best Friend”. Pe de alta parte, Herzog insusi a fost adesea calificat de mass media ca fiind coleric, fanatic sau chiar putin psihopat, uneori pe buna dreptate. Exista deci ceva in lipsa de masura a lui Tim care rezoneaza cu temperamentul lui Herzog si cu apetitul sau pentru personalitatile iesite din limitele rezonabile.

WernerHerzog.com

Herzog nu ezita in comentariul sau in voce off sa emita judecati de valoare despre viziunea romantica a lui Tim despre lume sau chiar sa puna piciorul in prag atunci cind Tim se prezinta ca un erou al apararii ursilor: "probably he needed the bears and the presence of the bears more than the bears needed him. Let's face it, from a practical point of view, you do not protect the grizzly by standing 3 feet away from him" (“avea nevoie de ursii si de prezenta ursilor mai mult decit ursii aveau nevoie de el. Sa nu ne ascundem dupa deget : practic vorbind, nu aperi un urs grizzly stind la un metru departare de el.”

Dar tocmai exagerarile lui Tim, aspiratiile lui nebunesti si simplitatea lui oarecum naiva il atrag pe Herzog. Tim seamana cu celelalte personaje din filmele herzogiene: inadaptat la viata in societatea si in cultura in care s-a nascut, intrat in comuniune cu animalele salbatice pentru ca nu are de ales, un personaj straniu, aproape deviant, extrem de uman, mult prea uman citeodata. Asa cum scrie Radu Gabrea in cartea sa “Werner Herzog si mistica renana”: 

“Fondul uman al acestor eroi din filmele lui Herzog este un fond innascut, transcultural si transsocial. Intr-adevar, cea mai mare parte a eroilor lui Herzog sunt, din punct de vedere cultural, toti niste “salbatici”. Umanitatea lor, maretia lor, fiinta lor se manifesta in afara culturii, chiar contra acesteia si in afara oricarui sistem social.“

Definitia ii vine lui Timothy Treadwell ca o manusa. Evident, bunul salbatic din zilele noastre este mult mai complicat si mai ambiguu decit cel din secolul luminilor: vezi  relatia sa cel putin ciudata cu justitia, cu drogurile sau, mai rau, cu femeile care nu fac parte dintre creaturile inocente ale naturii. “I always wished I was gay, spune Tim. It would have been a lot easier. You can just go into restrooms and truck stops and perform sex. It’s like, so easy.” (“Intotdeauna mi-am dorit sa fi fost gay. Ar fi fost mult mai usor pentru mine. Te duci pur si simplu  in toaletele pentru barbati si in parcari pentru camioane si faci sex. E ca, atit de usor.“) Sa fie bunul salbatic un pic cam sexist, ba chiar un pic homofob pe ici pe colo?

WernerHerzog.com

 

Interesanta este si relatia lui Tim cu Dumnezeu, el stie si afirma cu certitudine “if there is a God he would LOVE me” (“daca exista un Dumnezeu, trebuie sa ma iubeasca.”) Tim se auto investeste cu acest drept pentru ca el se ocupa de creatia divina, nu ca altii ( i.e- braconierii, rangerii, chiar indienii din partea locului, lumea intreaga care uneori ii asculta declarariile la talk show-urile de televiziune). Herzog cultiva un misticism aparte, fara obiect, in care uniunea  mistica se realizeaza in strafundul sufletului omului absolut sarac (Kaspar Hauser sau Timothy Treadwell) dar in profunzimea acestui suflet, uniunea nu-l implica pe Dumnezeu, ea se face intre lume (ursii grizzly de exemplu) si acelasi suflet. Din acest punct de vedere iluminarea de care sufera Tim si care il face in ochii tuturor usor ridicol are o justificare serioasa in plan mistic.

Tim seamana atit de mult cu un personaj de film de Herzog incit ajungem sa ne intrebam daca nu cumva, partial cel putin, el a fost asimilat de catre Herzog ca personaj de aproape-fictiune. Suspiciunea e intretinuta de insusi regizorul, care foloseste din plin ambiguitatea liniei care separa documentarul de fictiune si care a fost uzitata deja de multe documentare fictive, de tip mockumentary. Nu stii ce sa crezi atunci cind asisti la “confesiunea” parintilor lui Timothy cu un living mizer in fundal si care se sfirseste cu un ultim prim plan pe ursul de plus favorit al lui Tim cind era copil. Un alt derapaj suspect din punct de vedere al credibilitatii “documentare” este discursul medicului legist pe tema moartii romantice a iubitei lui Tim, Amie Huguenard si ea hapaita de ursi (puteti citi in Anchorage Daily News un articol mult mai neutru si gore despre aceasta tragica intimplare.)

Nu stim prea bine daca aceste momente ambigui sunt adevarate sau “provocate”, sa spunem ca il credem pe Herzog capabil de orice, el doar a “promulgat” prin declaratia sa din Minnesota si prin diverse interviuri, ca nu faptele il intereseaza, ci adevarul despre personaj, adevarul extatic si absolut. Pai sa nu te indoiesti de certitudinile herzogiene care profereaza convingerea ca numai prin stilizare si inventie se poate atinge adevarul profund al unui personaj, chiar si intr-un documentar? Sa nu-ti sara in ochi ideea ca o scena, o fraza pot fi inventate pentru a arata calea spre adevarul cel mai profund?

Asadar bun salbatic excretat de civilizatia cea mai avansata tehnologic, activist iluminat in numele unei religii individuale a naturii celei bune, sociopat si pina la urma actor al propriei vieti si morti, Tim Treadwell este cumva proiectia in umbra a lipsei de masura a anti-cinéma-vérité-ului herzogian.

Celor interesati le semnalez articolul semnat de Seung-hoon Jeong si Andrew Dudley ("Grizzly Ghost: Herzog, Bazin and the Cinematic Animal") din Screen, 49(1), 2008