Slavoj ŽIŽEK - Zabovind in negativ - Kant, Hegel si critica ideologiei

'Cinema is the ultimate pervert art. It doesn't give you what you desire - it tells you how to desire' - Slavoj Žižek

Slavoj ŽIŽEK- Zabovind in negativ - Kant, Hegel si critica ideologiei- ed ALL, 2001, traducere Irina-Marta Costea

Am gasit cartea cu pricina intr-un raft de hypermarket, printre brosuri despre cultura plantelor de apartament si exemplare nevindute din romanele Rodicai Ojog Brasoveanu. Este o recomandare foarte serioasa pentru cei care au chef sa imbine filozofia, psihanaliza si nu in ultimul timp cinema-ul.

Mai intai insa cine este domnul Slavoj Žižek?

O combinatie de filozof marxist si psihanalist lacanian in virsta de 57 de ani, originar din Slovenia, ale carui carti au fost  traduse in 20 de limbi si care trateaza subiecte extrem de diverse de la critica ideologiilor, Lenin, Marx, la Hitchcock, Lynch, atacurile din 11 septembrie si gusturile americane pentru filmele apocaliptice, de exemplu.

Žižek combina critica marxista a capitalismului cu "demascarea" pe principii psihanalitice a modurilor in care capitalismul lucreaza asupra imaginarului public. Tipul de argumentatie preferat este paradoxul, iar modul in care el il livreaza este discursul public punctat de afirmatii deliberat exagerate. Žižek este un foarte serios intelectual de stinga, dar si un comediant in arta contrapunctica a argumentarii. In acest sens, pentru a-l intelege, citatele din Groucho Marx sint tot atit de utile ca si cele din operele lui Karl Marx, de vreme ce orice afirmatie zizekiana despre politica ar trebui luata nu numai ca atare ci si ca un soi de joc actoricesc.

Asta la propriu si la figurat. O dovedesc cele doua documentare, "Žižek!" (2005) realizat de Astra Taylor si "The Pervert's Guide to Cinema" (2006) regizat de Sophie Fiennes. One man show-ul are de fiecare data ca scop explorarea structurilor fictionale care sustin  propria noastra experienta a realitatii, domesticirea pulsiunilor de moarte si dorinta gratie limbajului vizual cinematografic. Daca lumea este o "realitate neterminata", atunci experienta subiectiva are aceeasi structura cu filmul (taieri,montaj si elipse) iar realitatea acestuia este dincolo de "poveste", ca dovada intensitatea sentimentului cinematic. Credem intim in cinema asa cum  credem in alte sisteme ideologice, religioase sau paternale, iar filmele sint "cea mai directa si semnificativa dramatizare a fanteziilor sociale". De aceea, abordarea Žižek nu cauta diferite chei de interpretare a filmelor, ci militeaza pentru viziunea filmelor ca participanti directi la realitatea politica.

In ceea ce priveste "Zabovind in negativ" (1993), Žižek are ca punct de plecare posibila mutatie suferita de genul de film "noir" clasic din anii 50 in reabordarile anilor 80. Intrebarea "este noir-ul un gen de sine statator sau un fel de distorsiune anamorfotica ce afecteaza diferite genuri?" deschide balul unei recentrari profunde a subiectului (ego) din perspectiva lacaniana.
Ulterior, incrincenarea sa din cimpul criticii ideologiei se va reduce in profitul abordarii altor teme contemporane dintre care si "Gaze and Voice as Love Objects" (1996), un parcurs tentant in domeniul sonoritatii in relatie cu privirea, a carui baza de exemplificare este evident filmul.
Si, tot pentru uzul celor interesati de noile orientari in studiile legate de cinema, nu pot sa nu semnalez cea mai reeditata si tradusa carte a lui Žižek, antologia ""Tout ce que vous avez voulu savoir sur Lacan, sans oser demander à Hitchcock" (Paris 1988).