 |
| Flixster |
Ar fi atit de multe de spus despre ultimul film al lui Altman, incit nu prea stiu cu ce sa incep. Poate cu
ideea un pic fantezista de a relua intr-un lung metraj povestea unui ultim show
al unui program de radio din Midwest, care isi traieste cu melancolie ultimele
momente inainte ca localul din Saint Paul Minnesota sa devina o parcare
moderna, iar postul de radio sa revina noului proprietar, o multinationala
texana.
Show-ul cu pricina exista de-adevaratelea. "The Prairie Home Companion"
(literal "manualul caminului din prerie") este o pastisa a
programelor difuzate de posturile de radio rurale in timpul si dupa Marea
Depresie. Acest soi de almanah de la tara transmis pe unde radiofonice combina
reflectii rustice, programe religioase, pastise de muzica traditionala country
si bluegrass, cu gospeluri reintinerite, publicitati pentru produse imaginare,
ba tine cronica unui ipotetic oras din Minnesota numit Lake Wobegon. Garrison
Keillor este cel care scrie si interpreteaza muzica si scheciurile in direct, impreuna
cu trupa sa de actori si muzicieni, dintre care unii apar si in film. Si asta de vreo 30 de ani.
Am incercat sa sondez terenul si sa vad reactiile celor care au vazut
filmul, ei bine acestia se impart in trei tabere serioase: pe de o parte
publicul american mai mult sau mai putin din Midwest, care a vazut in ultimul
show al lui Altman o melancolica Old America, din
ce in ce mai indepartata, aceea a oraselelor agricole prospere in care nu se
intimpla mare lucru. Acestia sint cei care asculta frecvent postul de radio
W.L.T, stiu zeci de bancuri precum cel cu "pinguinul",
sint intim conectati ca sa zic asa cultural la ambianta filmului.
Pe de alta parte restul lumii: tinerii prea plictisiti de aerul naiv-de la tara al continutului spectacolului, precum si publicul
non american care nu are uzanta unui astfel de tip de spectacol radiofonic.
Multi dintre acestia din urma nu l-au inteles, l-au considerat lung,
plictisitor, ba chiar un pic pueril datorita acelei personaje un pic mai
speciale, Asfodel-Femeia Periculoasa. Altman a fost scuzat, era batrin, bolnav,
simtea ca are sa moara si uite-asa mai toti fanii Altman au recuzat calitatea
filmului pe motiv ca "nu are intriga", ca "nu se intimpla nimic
in timpul filmului". Din aceasta perspectiva filmul a fost catalogat drept
intilnire intre prieteni care nu fac decit sa depene amintiri de demult, de
unde si aerul de familiaritate si de lejeritate care pe unii i-a exasperat.
Este adevarat, show-ul functioneaza si se autointretine neincetat, invadeaza
lojele actorilor, culisele. Publicul este complet lasat deoparte, ca si cum
actorii nu ar mai avea nevoie de aplauze pentru a se produce pe scena.
Eu una as zice ca intriga exista, exista si mister, o vaga ambianta sumbra
pe care nu stii daca sa o iei in serios sau nu (dupa prima fraza a vocii din off
"A dark night in a city that knows how to keep its secrets..." te
astepti la tot ce e mai rau), doar este un film in care totul vorbeste despre
moarte. Altman procedeaza ca de obicei, pune accentul pe caractere. Eroii sai
intretin unii cu altii tot felul de legaturi, potentate de amintiri adevarate
sau inventate, de esecuri, de relatii amicale sau amoroase demult apuse, de
aventuri care timp de 30 de ani i-au tinut laolalta in acelasi show. Toate
discutiile din culise intretes intriga, trebuie numai ca spectatorul sa fie
atent la tot ce-si spun oamenii astia in timp ce se imbraca, se machiaza, se
confeseaza unul altuia sau doar oglinzii.
A treia perspectiva interesanta e asigurata de critici care au vorbit de
film coral (multele personaje) si postmodern (amestecul de fantastic si de
realism prin medierea realizata de femeia-inger sau demon, nu se stie exact).
"A Home..." ar fi antiteza lui "Nashville", ar inchide
cercul cu o viziune melancolica si crepusculara a unei virste de aur a familiei
americane, in care Garrison Keillor este rege absolut.
Trecutul este cel care pune pe roate prezentul (vezi povestile incredibile
ale lui Garrison care nu asteapta decit un pretext pentru a le deversa, a le
amesteca si rindui in ordine cronologica dupa bunul sau plac). Garrison este
principiul ordonator al acestei lumi cam marginale in care gospelul si
amintirea parintilor stau laolalta cu glumele deocheate ale duo-ului infernal
Lefty si Rusty. Cei tineri (Lindsay Lohan in sfirsit intr-un rol bun de
adolescenta suicidara, special creat pentru ea) isi afla astfel povestea
parintilor, mortii (ingerul demon) isi retraiesc ultimele momente cu detasare.
GK isi joaca propriul rol in acest film. El este prezentatorul, maestrul de
ceremonii, artistul multi talent, improvizatorul si nu in ultimul timp
scriitorul acestei lumi fictive si totusi tipice din Midwest.
Si asta pentru ca el este cel care a scris si rescris scenariul filmului,
excelent prilej de "a se da in spectacol". Alaturi de el, Meryl Streep si Lily Tomlin, un John C. Reilly si un
Woody Harrelson cu totul naucitori, un Kevin Klein in mare verva. Inceputul si
sfirsitul sint iarasi show (cuplul Guy Noir si Femeia periculoasa sint Sam
Spade si Femeia fatala din filmul noir clasic iar aparitia ingerului din final
aduce pe undeva cu Moartea din " A saptea pecete"). Altman a marturisit
untr-unul dintre ultimele interviuri ca in acest ultim film el nu a facut decit
sa filmeze, sa monteze imaginile si... sa asiste ca spectator.
 |
| Flixster |
In paralel cu repovestirea si reinventarea trecutului, GK foloseste in
scenariu un fir narativ foarte "postmodern". Altman povesteste in
acelasi interviu ca femeia-inger-demon este o inventie a lui GK, la origine o
fana inraita a showului si a maestrului de ceremonii, transformata apoi in
Asfodel, o entitate care bintuie locurile intr-un fantastic trench alb,
intrucitva o victima involuntara a umorului sec al acestui maestru de
ceremonii. Guy Noir o descrie foarte poetic si senzual numind-o "Dangerous
Woman". Misiunea ei este legata foarte strins de una dintre replicile
filmului ("moartea unui batrin nu este o tragedie"), ea se arata
celor pe care moartea va veni sa ii ia (Chuck, Calaul, etc ) sau celor de care
ea este inca legata afectiv (GK). Ca un inger ce se respecta, Asfodel priveste
fix si vorbeste sibilin, vegheaza impreuna cu Guy la capatiiul showului
muribund. Cind totul se termina, asistam la o ultima enigmatica aparitie in
micul snack-bar de peste drum, acolo unde patru perechi de ochi o vad pe
Asfodel. M-am tot intrebat ce-o fi vrut sa spuna Altman si Keillor cu asta; voi
ce parere aveti?
 |
| Flixster |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu