Animatie austriaca la Muzeul BD

MuzeulBD

Iata ce anunt gasesc eu pe situl dedicat muzeului benzii desenate (multumesc pentru informatie bannerului de pe fatada ICR) care transforma MNAC intr-un soi de Matrioska  expozitionala cu staif : “incepand cu acestă sambata, 9 iulie, in fiecare sambata a lunii iulie de la ora 17.00 la 18.00 avem proiectii de scurt metraje austriece”. Ni se promit deci 8 bucati de filmulete semnate de cineasti si animatori austrieci, mai precis 43 de minute per proiectie cu urmatoarele:

Edith Stauber debuteaza intr-ale animatiei in 2008 cu o poveste destul de personala. “Enter Paradise for €3.20” este o destul de personala descriere a unei zile de vara petrecute in paradisul artificial intruchipat de piscina descoperita din Linz. Din asocierea placerilor ieftine propuse de strandul orasenesc cu paradisul biblic unde curge numai lapte si miere rezulta o povestioara ironica pe tema placerilor ieftine si democratice; schelaria este alcatuita din titluri “soc“ de tabloide, publicitati, discounturi, gunoaie, letargii bronzate, graffiti si sonerii de telefon. Desenul in penita cu portiuni in acuarela este ambitios si merita vazut pe ecran mare.

*****

Pe “All People Is Plastic”, un proiect in 3D din 2005 semnat si produs de artistul multimedia Harald Hund l-am vazut deja la unul dintre festivalurile de anul trecut. Mi-a placut alura aceea de distopie futurista in tonuri de gri, care inregimenteaza siluete similare intr-o deplasare roboteasca unidirectionala. In aceasta mare incolora cu un singur copac si o singura pasare isi face loc fara voia sa elemental perturbator. Este hipercolorat  si apasat de povara unicitatii. Povestea nu este originala, tehnicile 3D insa creeaza din nimic o ambianta foarte coerenta si permeabila.

Amourfou

Spectatorul interesat poate sa includa in circuit si blogul artistului plin de tot felul de consideratii interesante. Un extras al filmului aici.

*****

“Copy Shop” (2001) este creatia unui veteran, polivalentul Virgil Widrich, artist multimedia, animator, producator, admirator al muzicii electronice si al produselor cele mai diverse, de la morfismele computerizate la comediile SF americane. “Copy Shop” este unul dintre cele mai cunoscute scurtmetraje ale sale, filmul castigand numeroase premii si fiind chiar nominalizat pentru Oscar. Alcatuit din aproape 18000 de fotograme fotocopiate, animate si filmate cu o camera de 35 mm, filmul vorbeste printre altele despre tehnica in sine a cinematografului care se reprezinta prin intermediul copiilor si a fotogramelor reproduce de proiector prin tehnica aproape similara a fotocopierii. Cinema-ul nu este numai o chestie de viteza, ci o dezbatere vie in ceea ce priveste diferenta dintre copie, replica si original, dintre identitatea personala si cinema-ul care propune si presupune intotdeauna o unda de subiectivitate.

*****

Filmvideo.at

“Wibbel-Ich + Glück” (2007) este un filmulet de numai trei minute semnat de Janina Arendt, care se vede de la o posta ca vine dinspre pictura. Artista da dovada de o sensibilitate aparte, puternica si directa, in felul in care tese acest soi de reverie in acuarela si guase in jurul notiunii de corporalitate. Desenul light al artistei poseda energii nebanuite atunci cand se pune in miscare, coregrafia minimala se extrage din muzica, iar in final spectatorul descopera ca nu-i deloc neplacut si nici obositor sa intri in acest univers visual.

 

*****

Filmvideo.at

Ca artist experimental ce este, Thomas Renoldner vede filmul ca fiind o bucata muzicala care se cere tratata dupa regulile ritmice imprumutate din teoria muzicii, ”Mozart Party 06“ (2006) insa este o glumita de tip caricatura, dedicatie speciala “la aniversara” pentru brandul proteiform care a devenit acum numele muzicianului austriac. Andi Haller este cel care se ocupa aici de muzica si sound design. As fi preferat sa vad/aud “Rhythmus54” (1994) sau “Opus7” (1993).

*****

Filmvideo.at

Cele 3 scurtmetraje semnate de Leopold Maurer care poarta titlul “3 Minimals“ (2006) sint tot atatea (foarte scurte) tablouri ale imprejurarilor in care se poate muri, se poate coexista si se poate iubi. Maurer iubeste la nebunie povestirea cu miez in genul foarte scurt, ca dovada exemplul de aici.