Daca e marti, e Wim Wenders

Cinema.de

NCRR propune saptamana aceasta un nou episod din calatoria anuala prin filmografia lui Wim Wenders. Cum in 5 iulie pica prima zi de marti din luna, NCRR programeaza la ora 19:00 “Der Stand der Dinge/The State of Things” (1982) un film foarte autobiographic despre starea lucrurilor in colaborarea de la momentul acela dintre Wim Wenders (care filma “Hammett”) si Coppola (care ii producea filmul).

Aparent un film despre un regizor care face un film intr-un colt pierdut din Portugalia, dar se trezeste ca nu mai are bani poate parea destul de putin antrenant. Nu insa si daca, pentru pura sa placere, cinefilul se pune sa noteze si sa masoare varietatea aluziilor cinematografice si (auto)biografice cu care este presarat filmul. Astfel personajul Friedrich Munro isi impumuta numele de la celebrul sau predecessor Friedrich Murnau, iar conditia de somer temporar o fura din biografia lui Wenders, filmul la care Munro lucreaza este un remake dupa “The Day the World Ended” (1955) semnat de Roger Corman, care Corman isi face aici aparitia in rolul unui avocat de la Hollywood samd. Starurile peliculei lui Wenders sunt Isabelle Weingarten (Gilberte din “La maman et la putain” de Jean Eustache), regizorul Samuel Fuller si Allen Garfield (care a trebuit sa faca atunci du-te vino intre “The State of Things“ si rivalul sau mult mai ambitios “One from the Heart” semnat de Coppola). Muzica este semnata  de Jim Jarmusch si Jurgen Knieper (cu acesta din urma Wenders a colaborat de mai multe ori, inclusiv pentru “Lisbon Story”, un fel de sequel al lui “State of Things”). Superba imagine este opera aceluiasi Henri Alekan cu care Wenders a colaborat pentru “Der Himmel über Berlin”.

Sam Fuller & Patrick Bauchau - Cinema.de

Referintele autobiografice, cronologice si cinematografice nu ar trebui sa fie atat de incurcate in film pe cat par ele in cele de mai sus. Criticii spun ca “Der Stand der Dinge” este in principal o ilustrare a conflictului care se isca din confruntarea sensibilitatii cinematografice europene cu business-ul american din cinema (oare de-aici sa vina aluzia la Murnau?) La aceasta se adauga si intentia lui Wenders din a face din povestea unui film naufragiat o calduroasa referire la cinema-ul independent practicat de Samuel Fuller, unul dintre cineastii americani adorati in Europa alaturi de John Ford si Nicholas Ray.