 |
| Wikipedia |
Marti, 2 august la sala NCRR, ora 19:00.
Pentru retrospectiva Wim Wenders organizatorul propune spectatorului interesat unul dintre cele mai cunoscute road movies ale cineastului german. Este vorba de “Paris, Texas” (1984) detinatorul a 14 premii dintre care “Palme d’Or” la editia din 1984 a Festivalului de la Cannes, premiul BAFTA pentru cel mai bun regizor in acelasi an, cel mai bun film strain la editia din 1985 a Golden Globes, premiul criticii in majoritatea festivalurilor din 1984 la care a fost selectionat. Alaturi de “Alice in den Städten” (1974), “Hammet” (1982) si “Der amerikanische Freund” (1977), “Paris, Texas” este o alta oprire in calatoria wimwendersiana prin America. “Paris, Texas” este totodata si spatiul visat, rememorat sau reconstruit de catre amnezicul Travis Henderson. Scenariul, adaptare semnata de L.M.Kit Carson dupa piesa lui Sam Shepard umareste un mister de nedezlegat, o familie care se cauta si se redescopera intr-o realitate tulburata, o suita de personaje care incearca sa evadeze dintr-o existenta solitara.
Pentru retrospectiva Wim Wenders organizatorul propune spectatorului interesat unul dintre cele mai cunoscute road movies ale cineastului german. Este vorba de “Paris, Texas” (1984) detinatorul a 14 premii dintre care “Palme d’Or” la editia din 1984 a Festivalului de la Cannes, premiul BAFTA pentru cel mai bun regizor in acelasi an, cel mai bun film strain la editia din 1985 a Golden Globes, premiul criticii in majoritatea festivalurilor din 1984 la care a fost selectionat. Alaturi de “Alice in den Städten” (1974), “Hammet” (1982) si “Der amerikanische Freund” (1977), “Paris, Texas” este o alta oprire in calatoria wimwendersiana prin America. “Paris, Texas” este totodata si spatiul visat, rememorat sau reconstruit de catre amnezicul Travis Henderson. Scenariul, adaptare semnata de L.M.Kit Carson dupa piesa lui Sam Shepard umareste un mister de nedezlegat, o familie care se cauta si se redescopera intr-o realitate tulburata, o suita de personaje care incearca sa evadeze dintr-o existenta solitara.
Cineastul impune peisajului desertic o succesiune de
filtre care intareste senzatia de pustie stranietate din prima secventa cu care
se deschide filmul. Odata patruns in miezul lucrurilor, scenariul paraseste
cararile batute ale conventiilor genului cinematografic al filmului de mistere,
mai mult personajele sunt cumva lasate la o parte. Filmul isi schimba
tonalitatea si se converteste intr-un studiu pe tema necomunicarii, a pierderii
si uitarii intr-un univers absent.
Aici pagina
filmului de pe situl dedicat cineastului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu