Anim'est 2008: Peur(s) du noir - Temeri de intuneric

Sursa: PrimaLinea

"Peur(s) du noir" este rezultatul colaborarii dintre casa de productie "Prima Linea" si sase capete mari de afis mai ales in domeniul benzilor desenate. Film de scheciuri in alb si negru, mixaj inteligent din sase scurtmetraje al caror unic subiect este in primul rind spaima, artefact misterios care combina, imbina si adapteaza toate tehnicile folosite in desenul de animatie, "Peur(s) du noir" a iesit in februarie 2008 in cinematografele franceze dupa ce a facut turul festivalurilor de filme de animatie si independente. Dupa spusele producatorului, Christophe Jankovic, succesul a fost moderat, in ciuda asteptarilor unui feedback entuziast din partea iubitorilor de benzi desenate. Pentru publicul romanesc ocazia nesperata a unei proiectii cu acest film a venit odata cu Anim'est care a programat "Peur(s) du noir" ca film de inchidere a festivalului.

In Payne

Va rog, nu faceti ca mine. Adica, daca ati vazut in programul septembrie-octombrie al Institutului Francez din Bucuresti ca zilele astea ruleaza "Boarding Gate" de Olivier Assayas, sa nu va ambalati, e inutil. Eu asa am facut si am luat la schimb o mare teapa. "Boarding Gate" va rula la sala "Elvira Popescu" dar dupa 24 octombrie; pe "Electroma" lui Daft Punk l-am pierdut, iar "Du levande / Noi cei vii" al lui Roy Andersson pe care mi-l doream tare mult a disparut din program. Program care nu a fost anuntat/modificat nicaieri, mai putin la avizierul salii Institutului si pe situl Institutului. Verificati deci cu atentie programul inainte de a pleca de acasa, eventual aruncati un ochi si la cel al Muzeului Taranului Roman pentru o varianta de urgenta (eu nu am facut-o si am ratat in consecinta o proiectie civilizata de scurtmetraje cu "Bricostory" si "Megatron" la pachet cu "Joi") altfel intrati in panica si ajungeti in lipsa de altceva la cinema "Patria" unde ruleaza acum "Max Payne".

Este singura data cind voi afirma ca sint de acord cu cei care descarca filme de pe internet, am trait sa ma vad scriind asta: nu numai ca filmul este o catastrofa, biletul scump pentru sala subreda cu sunet infundat, dar si publicul a fost pe masura. Frustrare imensa, sa zicem ca se poate si mai rau, sint altii care o patesc la filme care cel putin merita vazute la cinema, cititi aici. Inca un coleg de suferinta, care in plus a platit mai mult pentru spectacolul gratuit din sala si bruiajul corespunzator.

Anim'est 2008: Sita Sings the Blues de Nina Paley

"Sita Sings the Blues" este primul lung metraj de animatie al Ninei Paley, din 1998 creatoare de filmulete de animatie independente ("Fetch", "The Stork"). Nina Paley vine din universul benzii desenate satirice ("Nina's Adventures", "The Fluff","The Hots"), in prezent preda la Parsons School of Design din Manhattan si se chinuie sa-si distribuie cumva filmul in salile de cinema. Povestea "Sitei" este parcursul obisnuit al oricarui film independent care trece prin festivaluri, entuziasmeaza juriile si spectatorii, dar ramine suspendat intr-un fel de no man's land al creatiilor evitate de distributori din varii motive; in acest caz hiba este existenta unor Synchronisation Royalties legate de folosirea a zece piese muzicale din repertoriul cintaretei de blues Annette Hanshaw. Pai sa nu te dea peste cap faptul ca cinci ani de munca (Nina Paley a ajuns sa fie numita "one-woman Pixar" pentru ca tot ce tine de animatie, scenariu, montaj, regie este facut de ea si numai de ea) sint redusi la nimic, artista traieste din "donatii" neputind beneficia de dreptul de a-si vinde filmul? Intrati pe blogul animatoarei si va veti convinge, intrati apoi pe situl "Sitei" si veti vedea ca pagina de garda da pe dinafara de ditamai palmaresul obtinut anul acesta numai peste tot in lume.

Anim'est 2008: British Animation

Este clar, calupul de scurt metraje britanice prezent in fiecare an incearca sa fie cit mai  politically correct. Avem de-a face cu  regizori de cit mai multe origini sau venind din alte orizonturi (Grecia, Germania, Iran, India, Ungaria) si care activeaza in prezent in Marea Britanie. Sint prezentate creatiile a 7 regizori si a 4 regizoare, iar filmele selectate reprezinta mai multe tipuri de animatii, dintre care cea in 3D pare a fi (in sfirsit!) in minoritate.

"And Life Went On". Sursa: Royal College of Art

"And Life Went on" de Maryam Mohajer. Teheran, Iran, 1985, razboiul dintre Iran si Iraq. Sirena anunta raiduri aeriene, iar filmuletul prefera sa coboare in adapost impreuna cu civilii, adica femei, copii si adolescenti si sa ia pulsul discutiilor lor. Maryam Mohajer  si-a luat vocatia de pictorita foarte in serios in Teheran dupa care a schimbat putin directia si s-a apucat de ilustratie si animatie la Kingston University. Nu sint singura care a apreciat finalul spectaculos si modalitatea in care naratiunea este tinuta in mina.

Anim'est 2008: Scurtmetraje Mozaic 1

Cu citeva mici exceptii in "Mozaic 1" au intrat filme mai ciudate, cu contururi mai intunecate sau venind direct din zona experimentala. Ambianta aceasta a avut putine exceptii : "La Lune", "Somewhere else" si glumita "Automoto". Dar sa le iau pe rind:

Sursa: Polynoid

"458 NM" este un proiect  de scurtmetraj realizat de trei studenti (Jan Bitzer, Ilja Brunck, Tom Weber) de la Filmakademie Baden-Württemberg intre octombrie 2005 si martie 2006. Sase luni deci ca sa realizezi o ciudata "intilnire a doi melci spatiali" asa cum scrie pe situl festivalului. O sa ziceti ca sint circotasa, nu ma pot abtine sa nu precizez, in sinopsisul in engleza, se pomeneste de un rendez-vous, or asta ar fi mai mult decit o simpla intilnire. Animalele robotizate fuzioneaza pe un fundal de superba muzica electro, sfirsitul il trec sub tacere.

Anim'est 2008: "De Profundis" de Miguelanxo Prado

De Profundis" (2007) este un experiment care combina acrilicul, desenul in creion, tehnicile digitale pentru asa zisa animatie si muzica. Un experiment care a plictisit pe cei care au aterizat la proiectii putin cam din intimplare. Mai intii e prea lung se pare (peste  80 de minute in care nu se intimpla mare lucru). Apoi nu este animatia "aia" din seriile anime-urilor de la teve sau cea facuta de Disney. In al treilea  rind, lipsa dialogurilor inseamna pentru multi lipsa unei povesti. Cum sa stai sa privesti imagini care nu spun clar ce vor sa spuna? Pentru cei care au aterizat in cunostinta de cauza la proiectiile din cadrul Anim'est, nedumerirea a venit de la reputatia lui Miguelanxo Prado, artistul fiind cunoscut si apreciat pentru comicsurile sale specializate in absurdul vietii de zi cu zi. "De Profundis" s-ar plasa deci la mare departare de "Chroniques absurdes" sau de "Chienne de vie".

Sursa: Body-Pixel.com

Anim'est 2008: Scurtmetraje Studentesti 3

Anul acesta m-am pacalit singura, spunindu-mi ca scurtmetrajele studentesti nu vor fi la fel de interesante ca cele din categoria "grea". Ca urmare, am apucat sa vad un singur calup studentesc care mi s-a parut suprinzator de interesant; filmele selectionate nu sint  temele pentru acasa cu stingacii si idei furate de ici colo la care ma asteptam. Nu stiu exact cum a vazut juriul cele de mai jos, eu una am cautat mai ales onestitatea si bunul simt artistic.

Du jour au lendemain - A.Ottenwaelter ENSAD

Anim'est 2008: Scurtmetraje Competitie 4

Este ultimul calup de scurtmetraje de competitie, am sa incerc sa-l comentez aici un pic ca sa va faceti o idee despre calitatea filmelor prezentate.

"EKIP 54 / CREW 54 / ECHIPA 54"  de Nedelcho Bogdanov.

Este o poveste-amintire in care batrinelul de azi retraieste momente dificile din tineretea  marcata de razboi si durerea pierderii camarazilor de echipa intr-un atac surpriza inamic. Inca n-am inteles foarte bine daca batrinelul este visul tinarului militar, sau daca tinarul militar este reamintirea batrinelului - amindoua ipotezele cred ca sint valabile. Desenul este foarte simplu, in 2D. Puteti vedea trailerul aici iar aici puteti afla ca "Ekip54" a cistigat premiul pentru cel mai bun film bulgaresc la Festivalul de la Balcic din iulie anul acesta precum si o mentiune speciala a juriului. Autorul, Nedelcho Bogdanov provine dintre cunoscuta familie de artisti si se ocupa de mult timp de benzi desenate. Alte doua scurt metraje ale sale au fost deja remarcate: "Monsters" (2006, 3 min.) si "If Only We Had Women" (2007, 2 min. 20 sec.)

 

Anim'est 2008: "Idiots and Angels" de Bill Plympton

Habar nu aveam de existenta lui Bill Plympton pina anul trecut cind m-am trezit fata in fata cu "Shuteye Hotel", scurtmetrajul acela sinistru cu crime nocturne, cosmaruri in aproape alb-negru care tare mi-a placut. Am gasit mai usor dupa aceea "Guide Dog" (a doua nominalizare la Oscar in 2005). Inca nu am gasit "Your Face" (nominalizat la Oscarul pentru cel mai bun scurtmetraj animat in 1988), nici "High Hair" (2004) considerat pina acum cea mai buna opera a sa. Imi ramane sa vad, printre altele, "Mutant Aliens "(marele premiu de la Annecy in 2001), fantezia "I Married a Strange Person" (1998) si "The Tune", primul lung metraj animat (din care face parte "Push Comes to Shove", marele premiu al juriului la Cannes 1991). Am pornit deci in necunostinta de cauza sa scriu aceasta cronica dupa ce am vazut anul acesta, cu ocazia programului Anim'est, "Idiots and Angels" (2008).

Anim'est 2008: Scurtmetraje Mozaic 2 si 4

Continui seria nebuna a mozaicurilor de scurtmetraje de animatie, poate se gaseste cineva care le va fi vazut cu ocazia vreunei proiectii Anim'est.

*****

Mozaic 4

Nimic de zis, tehnica din "Enterré pour de vrai" (regia M. Boerjan, D. Delaunay, D. Chochoi) este impecabila. Avem de-a face cu un amestec frumos de CGI, Maya, Photoshop si digital fusion care in primele cadre poate insela ochiul (sa fie actor pe bune, sa fie produsul unei animatii?) Pacat insa ca scoala franceza produce scenaristi mai slabuti, care prefera ideile care "ar prinde" (aici ar fi vorba despre emisiunile interactive de la teve care pot manipula pina la ucidere).

Anim'est 2008 Scurtmetraje Competitie 1 si 5

 Primele doua calupuri de scurt metraje de competitie vazute luni si marti au fost, pentru mine cel putin, o surpriza placuta. Sint destul de  impresionanta de ceea ce am vazut, selectia a fost atent facuta, in competitie se afla filme unul si unul, care, in plus, plac publicului. Sint, cred, peste 50 de filme in competitie, eu pina acum abia am vazut doua din cele cinci calupuri.

1.

“Chelovek s vetrom v golove / The true story of the fan man” de Pavel Suhih (Hehoos). Povestea omului-ventilator poate fi citita ca o pilda morala incadrata intre “a fost odata intr-un orasel de provincie” si terminind cu “si-am incalecat pe-o sa …” Omul ventilator apartine instantaneului si este scutit de orice efort intelectual de palele elicei care-i alunga toate gindurile din minte. 

Sursa: Kinoglaz

Anim'est 2008: Scurtmetraje Mozaic 3

De ce-mi plac mie “Mozaicurile”? Pentru ca este imposibil sa te plictisesti cu atitea stiluri de animatie diferite, iar pachetul de scurtmetraje este dintre dintre cele mai diverse si cam pentru toate gusturile. Luam de exemplu Mozaicul 3 pe care tocmai l-am vazut; l-as fi pierdut astfel pentru ca pachetul respectiv nu va mai fi proiectat decit azi la ora 16 in sala Elvira Popescu. Pentru cei care nu sint in Bucuresti sau nu pot veni la festival, imi permit sa las si linkuri unde puteti vedea, daca nu scurtmetrajele respective, cel putin trailerele sau siturile personale ale realizatorilor. Asta bineinteles pentru cei interesati de animatie.

Dar sa ne intoarcem la mozaicul nostru de azi:

◘◘◘◘◘

"Bärenbraut / Baerenbraut" (Mireasa ursului) de Derek Roczen este povestea cam ciudata a unei frumoase blonde solitare traitoare in padure, un fel de Walden care-si  taie lemnele singura, creste albine si se imbaiaza in iaz. Necunoscuta are ca fidel animal de companie mai intii si mai tirziu ca pretendent gelos, un urs. Desenul este superb (un alb negru numai curbe si cirlionti) si povestea cu vechi reminescente mitologice reuseste sa pastreze un echilibru elegant si sa nu scandalizeze pe nimeni.

Anim'est 2008: Waltz with Bashir / Vals cu Bashir de Ari Folman

Vineri seara "Waltz with Bashir"/  "Vals cu Bashir" de Ari Folman a deschis editia a treia a festivalului Anim'est care de la an la an este tot mai plin. Organizatorii au ales aceasta pelicula foarte speciala pentru marea nedreptate cu care ea s-a confruntat la Cannes in acest an unde publicul a iubit "Vals cu Bashir" iar juriul l-a ignorat, probabil din ratiuni politice.

Voi incerca sa ma concentrez nu atit pe mesajul politic (implicarea armatei israeliene in masacrele de la Sabra si Shatila din 1982) si moral (distanta dintre responsabilitatea individuala a soldatilor care au asistat in primele rinduri la uciderea a peste 800 de civili si complicitatea politica a guvernului Menahem Begin in care Ariel Sharon era pe vremea aceea ministrul apararii este ingrozitor de mica) al filmului care vorbeste de un episod din istoria contemporana "de demult". De altfel Europa nu-si mai aminteste mare lucru despre anii de razboi generalizat din Liban; am intilnit pe Internet comentarii timpite de genul "ca sa intelegi filmul lui Folman trebuie sa ai doctoratul in istoria Libanului."

"Perfect Blue" de Satoshi Kon

Intilnirea mea cinematografica cu Satoshi Kon a inceput cu sfirsitul: am vazut mai intii "Paprika", "Millenium Actress" si "Tokyo Godfathers" facind astfel cale intoarsa catre inceputuri. "Perfect Blue" este primul anime de lung metraj semnat in 1998 de unul dintre cei mai inteligenti facatori de filme de animatie din Japonia de azi. Satoshi Kon se pretinde plictisit de subiectele abordate de anime care este cam sufocata de fetite mutante aflate la virsta adolescentei si de mostenitori ai lui "mecha" Gundam. Satoshi Kon se considera intristat de constringerile unui gen care conditioneaza finantarea pentru un nou anime de existenta in primul plan a unui personaj care musai sa fie fata tinara, frumoasa si, optional, neajutorata. Tot el se dovedeste interesat de povestile ciudate aflate la limita dintre SF si introspectia psi in care realitatea interioara este atit de complexa incit da pe dinafara si bruiaza rutina de zi cu zi.

Personajele lui sint intotdeauna cumva pierdute intr-o lume bintuita de fantomele inconstientului, de cosmaruri demente ("Paprika"), viziuni criminale ("Perfect Blue") sau agresiuni hipnotizante ("Paranoia Agent"). Sub aceste impulsuri, trecutul si prezentul se defragmenteaza ("Millenium Actress") incit  nu este de mirare ca bogatia interioara a viselor, sperantelor, proiectelor si amintirilor manipuleaza realitatea neutra (episodul "Magnetic Rose" din "Memories" nasit de Ôtomo). Satoshi Kon reuseste sa impleteasca toata aceasta fascinatie pentru mindfuck stories cu implicatii filozofice serioase cu talentul aparte pentru desen nascut, evident, din zona manga.