M-am grabit sa nu pierd acest acest calup de scurtmetraje programat doar in primele doua zile de festival. Iata in cele ce urmeaza scurta mea trecere in revista a acestei selectii:
Inceputul este deceptionant, Antibugman (Coreea de Sud 2009) in regia lui Apollo Hong este o plictisitoare povestioara in 3D despre un super erou cu tunsoare de Elvis aflat in lupta pe viata si pe moarte cu o gasca de tantari. Nimic deosebit de semnalat la capitolul creativitate formala sau verva narativa.
Mult mai interesant insa mi s-a parut Hard Stuff (Germania, 2011) regizat de Sebastian Peterson, o poveste cu final deloc fericit a unui cuplu de cantareti (in playback) de muzica “populara” germana. Hansi alias Dirk s-a plictisit de publicul octogenar si de concursurile aranjate cu vot prin telefon, in timp ce Gitti, sotia sa, se simte in largul sau in aceasta activitate. Problemele nu intarzie sa apara atunci cand Dirk nu mai vrea sa fie Hansi, ci rock star, lucru pentru care este capabil sa-si sacrifice intimitatea.
 |
| Festival Stuttgart |
Neasteptata tusa de realism brut foarte nemtesc si tehnica animatiei (fotocolajul combinat cu animatie cut-out este o optiune rareori utilizata astazi), cu un sfarsit pur si simplu crud. Rezultatul este un filmulet foarte echilibrat care merita vazut.
O minicronica aici.
Intriganta scurta mostra de animatie digitala numita “Opuesto” semnata de animatorul taiwanez Yu-Shu Liu. Ciudata poveste despre prietenia dintre un prizonier si o soparla este un subiect dificil de decodat fara sinopsis-ul din catalogul festivalului. Animatia este un 3D innegurat si multicolor totodata, cu personaje bizare care prefera sa se exprime exclusiv prin miscare.
Nu-l simteam prea bine pe “Pension Plan” (UK, 2010) in regia lui Harjeet Bains si Sara Riding, un scurtmetraj de absolvire al unui grup de studenti de la Arts University College of Bournemouth, avand ca subiect un heist organizat de-un grup de pensionari cu buzunarele goale. M-am inselat. Desi plotul nu este deloc novator, realizarea este surprinzatoare pentru ca este foarte scurta, dialogul este evitat, iar elipsele temporale sunt foarte bine stapanite. Rezultatul este o glumita bine desenata, atent mobilata cu o multime de detalii si cu adevarat alerta.
Spectatorul interesat poate gasi un making of aici:
Training Autogeno / Autogenic Training (Italia, 2011) in regia lui Astutillo Smeriglia, deja prezent anul trecut la Anim’est cu o glumita anticlericala destul de acida si de tumultuoasa numita “Il giorno del jujitsu” (2009). “Training Autogeno” este tot un filmulet satiric pe tema relatiilor dintre femei si barbati din perspectiva frustrarilor sexuale care adesea complica relatiile sociale dintre cele doua sexe. Animatia, clasica, foloseste un desen caricatural.
 |
| Animanima |
De urmarit blogul cineastului, fost astronom, fost profesor de mate-fizica la Florenta si, din 2007, creator de scurtmetraje de animatie care dealtfel pot fi gasite aici.
Rytual / Ritual (Polonia, 2010), regizor Zbigniew Czapla se bucura de un desen superb (autorul este in primul rand un grafician foarte promitaror) si de o alternanta surprinzatoare intre prim planurile stranse cu perspectiva cea mai larga cu putinta.
 |
| Studio Munka |
Aici o minifisa a filmului cu un sinopsis mai detaliat, filmul dorindu-se a fi un studiu privitor la resorturile intime ale interactiunii dintre om si animal, cu o secventa (onirica? deliranta?) in care necunoscutul se transforma in propriul caine.
In ceea ce-l priveste pe Mytho-logique / Mythological (Franta, 2010) regia este semnata de 5 studenti ai ESMA Montpellier, Jessica Ambron, Amandine Aramini, Alexandre Belbari, Guillaume Poitel si Yannick Vincent si reprezinta lucrarea lor de diploma. Intentia fiind aceea “de a crea un moment comic, fluid si dinamic in stereo 3D“ (tehnica abordata pentru prima data la ESMA), folosind personaje din mitologia greco-latina pe care autorii le considera destinate fundalului in alte productii cinematografice, “Mytho-logique” imi pare a fi un perfect film de scoala. Ascultator la capitolul scenariu (poanta la final, a se evita inventivitatea si profunzimile, happy end obligatoriu, dialog-palavrageala), filmul este o mostra de lipsa de creativitate studenteasca foarte frenchie.
Hold Me Clothes (Italia, 2010) in regia Evgeniei Golubeva este prezentat pe scurt pe blogul studioului Escape din Marea Britanie. De aici am aflat ca regizoarea vine din domeniul publicitar, ceea ce explica ingustimea scenariului si apetitul pentru comic.
Animatia in stop motion foloseste deci cateva articole vestimentare pentru a vorbi despre futilitatea pasiunii.
Singurul scurtmetraj mexican de anul acesta, La nostalgia del Sr. Alambre / Mr. Wire’s Nostalgia (Mexic, 2009) regizat de Jonathan Ostos Yaber este o poveste simpatica despre conflictul dintre faima si pasiune care complica existenta unui artist papusar, harazit cu o dexteritate neobisnuita de a inchipui din sarma si umbre proiectate pe un ecran de cinema, povesti care incanta pe toata lumea. Naratiunea este bine organizata, sunt folosite diferite tehnici de animatie precum stop motion, CG si cut out animation.
Filmul se bucura de un site foarte ingrijit si de un blog care urmareste indeaproape festivalurile unde este selectat. Tanarul cineast, format la Vancouver Film School, lucreaza in prezent la primul sau lungmetraj de animatie, “La interminable historia del Hombre Deformable”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu