Regizorul Veljko Popović, prezent anul acesta in competitie cu Dove sei amor mio (Croatia, 2011), este o prezenta tare intriganta in lumea animatiei. De la “She Who Measures” (2008), animatie abstracta si grea pe tema libertatii personale la “My Way” (2010) care m-a luat prin surprindere anul trecut (ma asteptam ca Popović si implicit studioul Bonobo sa vina tot cu o mostra de animatie cu subtext filozofico-politic), drumul este imens. Iar “Dove sei amore mio” este un al treilea exemplu de narativitate si animatie diferite de productiile anterioare.
Story-ul este suficient de intrigant pentru a tine spectatorul cu sufletul la gura; mi-a sarit in ochi constructia elaborata care aduna laolalta in numai cateva minute rutina zilnica a personajei principale, flashback-uri, cosmaruri, aluzii la secretul pe care aceasta il ascunde cu inversunare. Animatia foloseste tehnici 3D pentru a da volum unui univers complicat in care nostalgia si spaima se conjuga impreuna.
Pe canalul studioului Bonobo de pe Vimeo puteti gasi cateva clipuri ale filmului.
Amatorilor de film-metafora le va place Heart (SUA, 2010) in regia lui Erick Oh, film deja selectionat si nominalizat la foarte multe festivaluri de animatie. Eu una nu ma prea omor dupa genul acesta de lucrare semi conceptuala explorand mai ales conflictul amoros si social pe care-l implica inima cu pricina, am apreciat insa animatia eleganta cu tehnici 2D.
Acum cativa ani, citind povestea “The Chicken” care deschide culegerea ”True Tales of American Life” editata de Paul Auster mi-am pus instantaneu intrebarea cum ar arata aceasta intalnire de gradul trei intre un necunoscut si un pui de gaina in varianta animata. A Morning Stroll (UK, 2011) in regia lui Grant Orchard este un raspuns posibil la intrebarea mea. Un raspuns in trei timpi, unul situat intr-o epoca post apocaliptica in care pamantul este bantuit de zombies, unul situat intr-un trecut recent si cel de-al treilea facand parte dintr-un prezent nedefinit. Cele trei momente reiau acelasi moment fantastic al intalnirii de gradul trei dintre un individ si faimosul pui de gaina care-si face linistit plimbarea de dimineata.
Mi-a placut mult secventa de inceput, un iris care se deschide si decupeaza irealitatea acestui fantastic mit urban.
Aici un interviu cu un Grant Orchard in mare verva.
Aici puteti vedea secventa “Paintballing” (2007) si aici “Dominoes” din faimoasa serie “Love Sport” care l-a facut pe Orchard mai mult decat cunoscut.
[R] (Franta, 2011) in regia lui Nicolas Bianco-Levrin si Julie Rembauville este o poveste educativa legata nu atat de alfabet, cat de libertatea de expresie. “[R]” propune o lume in care totul, de la sistemul educativ la arhitectura si limbaj se invarte in jurul literei respective, orice inovatie in scriere fiind pedepsita aspru de societatea conformista. Interesant este profilul celor doi cineasti: Nicolas Bianco-Levrin (scoala de arta Duperré Paris) si Julie Rembauville scriu si ilustreaza carti pentru copii, pe care apoi le adapteaza la cinema in scurtmetraje animate.
Tehnica folosita in “[R]”, animated cut-out paper pe un fundal monocrom da un ton elegant ansamblului care aduce cu un teatru al umbrelor cu aspect expresionist, pacat insa ca mesajul educativ este mult prea explicit iar povestea are pe alocuri lungimi.
Bucuroasa am fost vazand ca in competitie se afla si Made in China (Bulgaria, 2010) ultima gaselnita a lui Boris Despodov care semneaza regia impreuna cu Dobromir Dimitrov. Subiectul (toata istoria secolului XX este “confiscata” de productia in masa de suveniruri “made in China” care invadeaza lumea) se reflecta in contrastul dintre secvente precum 9/11 sau revolutia rusa si soundtrack, manevra foarte asemanatoare cu ceea ce face Aleksei Balabanov in “Kochegar”. Animatia se bazeaza pe rotoscopie si foloseste desene in penita si pastel pe hartie.
Filmuletul se poate vedea pe canalul lui Boris Despodov:
The Not-So-Great Eugene Green (Australia, 2009) este regizat de Michael Hill si produs de aceeasi Melanie Brunt care prin Feather Films sprijina cat poate scurtmetrajul de animatie asutralian. Subiectul acestui filmulet aminteste de personajele lui Adam Elliot, persoane cu handicap, cu nevoi speciale, marginali si marginale cu o imensa nevoie de tandrete adesea ignorata de ceilalti, pe care insa Michael Hill alege sa il trateze dintr-un punct de vedere comic (atat Eugene cat si Madeleine sunt caricaturizati din belsug, personajele de fundal insa nu). Dialogul minimal este un plus, animatia folosita se bazeaza pe desen digitalizat si 2D.
Aici pagina de facebook a filmului.
Plecata in cautare de informatii privitoare la The Lady Paranorma (Canada, 2011), am picat pe foarte ingrijitul website al Mypetskeleton, situl regizorului canadian Vincent Marcone si de acolo am facut un salt pe un interviu acordat de acesta pentru a afla ca ideea acestui filmulet este un mix de Disney din anii 30 (The Skeleton Dance) cu muzica grupului Bauhaus. Mi-a placut grafismul elaborat care reia fonturile folosite in anii 30 pentru filmele horror si transforma povestea intr-un lung poem. Mi-a placut ideeea folosirii colajului animat ca tehnica de animatie, aspectul decalat al personajelor iese cu atat mai mult in evidenta.
Filmul creeaza o ambianta gotic-creepy care-ti increteste pielea (fantoma lui Sadie este cea mai reusita ectoplasma vazuta in ultimul timp). Muzica semnata de Johnny Hollow merita un premiu special la acest capitol, iar vocea lui Peter Murphy, ei bine, este vocea lui Peter Murphy.
Luminaris (Argentina, 2011) in regia lui Juan Pablo Zaramella este o frumoasa improvizatie a unei luminoase (la propriu) povesti de dragoste. Cineastul care pana in prezent a folosit mai ales plastilina, marionete si desen a ales de data aceasta pixilarea (tehnica prin care oamenii sunt transformati in obiecte care pot fi animate) si stop motion pornind de la secvente filmate.
El lucreaza la o fabrica de becuri unde este suficient sa faci (la propriu) baloane de sticla, nu de guma pentru a obtine becuri, in timp ce ea isi foloseste privirea pentru a le da acestora stralucire. Amandoi traiesc intr-o societate obsedata de controlul luminii artificiale.
 |
| Woodstock film festival |
Filmul are pana in prezent o impresionanta colectie de premii din care as aminti premiul Fipresci cu care a fost recompensat la Annecy anul acesta, competitie la care “Luminaris“ a intrunit si sufragiile publicului, multi laudand impresia de prospetime pe care o ofera combinatia aceasta mai putin obisnuita de tehnici de animatie. Mie una mi-a placut tratamentul jucaus de care are parte contrastul dintre lumina artificiala si cea naturala pe de o parte si umbra.
Tatamp (Japonia 2011) in regia lui Mirai Mizue.
Nu este prima data cand vad un scurtmetraj semnat de Mirai Mizue, specialist in animarea ritmica a unor variatii de forme celulare. Ritmul are o importanta covarsitoare in aceasta combinatorica coloristica si formala care se muleaza pe meandrele soundtrack-ului. Hipnotice, dense si polimorfe, seriile lui Mirai Mizue tind sa umple pana la refuz golul, sa il populeze cu detalii invizibile la prima vedere. Interesanta afirmatia cineastului la sesiunea de Q&A care a urmat proiectiei conform careia “Tatamp” a fost conceput dupa tipicul unei sesiuni de mixaj operat de DJ (se pleaca de la ambele capete, muzica si animatie, se foloseste o partitura care creste in intensitate si acorduri armonice pe masura ce evolueaza).
Spin Spun Span (UK, 2010) in regia lui Emily Howells si Anne Wilkins (debutul lor “A Film About Poo” din 2009 a fost deja prezentat la editia de anul trecut Anim’est) foloseste ca pretext revolutia industriala operata de inventarea razboiului de tesut mecanic, o animatie ambitioasa care aliaza stop motion, un mix de tehnici 3D cu 2D, desen si cut out animation, Flash intr-un episod muzical cu suveici cantatoare si-un magar (a spinning mule la propriu) care din pacate nu a spus mare lucru publicului, data fiind stranietatea subiectului.
Aici realizatoarele vorbesc despre film ca fiind un proiect initiat de Bolton Museum & Archives:
This is our second film, and was commissioned by Bolton Museum & Archives, where it is exhibited. We delved into the archive stores and looked at hundreds of strange and weird bolt labels. These were put onto the bolts of fabric which were exported from Britain, and the designs were meant to entice foreign buyers. The labels showed anything and everything - from women dressed as men to lions on skates and colourful acrobats. We animated these illustrations and used them in the film alongside rotoscoped animation of the mill machinery. The editing of the film and the sound design evoke the noises and rhythm of the factory, as we also sampled these sounds via the North West Sound Archive.
Curiosii pot intra pe blogul celor doua animatoare britanice.
Overcast (Canada, 2011) in regia lui Velislav Kazakov este unul dintre cele mai sumbre exemplare din competitie. Neasteptat de densa este aceasta poveste a unei femei care incearca sa-si transporte sotul cazut de pe acoperis la cel mai apropiat centru medical de urgenta. Personajele sunt obligate sa treaca prin cele mai sinistre situatii care in mod normal duc la moarte sigura prin electrocutare, cadere in gol, inec, impuscare, accident rutier, explozie samd. In aceste conditii supravietuirea din final a eroului nu este deloc un happy end, lucru pe care pare sa-l indice colectia de evenimente atmosferice (ploaie, furtuna, ninsoare si un covarsitor cer gri) care supervizeaza continuu intreaga ambianta.
 |
| velislavkazakov.com |
Este impresionanata abilitatea filmului de a crea un fel de realitate paralela perfect absurda in care iepurii scot limba vanatorilor, pestii iau in deradere pisicile si cei mai covarsiti de povara propriului destin sunt oamenii. Desenul pe hartie colorat digital este minimal, cineastul declarand la sesiunea de Q&A de dupa proiectie ca nu este deloc interesat de detaliile de background care sa-i faca povestea credibila, el se multumeste sa urmareasca plotul si sa impleteasca cu abilitate cele trei fire narative.
De mentionat ca “Overcast” tocmai a fost recompensat cu premiul pentru cel mai bun scurtmetraj de animatie canadian.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu