Note de subsol la FFF - “Nous, princesses de Clèves” de Régis Sauder

Allocine.fr

 

Ce legatura se poate tese intre un text “serios” din programa scolara vizand literatura clasica si cultura de cartier? Ce paralele se pot face intre o figura romanesca cu 300 de ani in spate si mai bine de critici, contracritici si uitare in bagaje pe de o parte si viata unor liceeni care abia incepe? Abdellatif Kechiche a fost probabil primul care a dovedit ca aceste lucruri sunt fezabile: ‘L’esquive” (2002) transporta tineri de 17-18 ani proveniti din comunitati de imigranti in enigmatica lume a teatrului lui Marivaux. Rezultatul? Un revival al marivaudage-ului in verlan si in argoul franco-arab de cartier. Pe exact aceeasi lungime de unda se situeaza si documentarul semnat de Régis Sauder care poarta un titlu fantastic “Nous, princesses de Clèves” (2011). Demersul este similar: sunt asezati fata in fata un text clasic din literatura de secol XVII si liceenii inscrisi intr-un stabiliment scolar (ZEP) implantat intr-o “ zona sensibila” la nord de Marseille. Scopul fiind o noua grila de relectura a lumii din perspectiva unei clasice povesti despre neadaptare.

Daca “L’esquive” straluceste prin subtilitatea agresiva a limbajului care transforma textul lui Marivaux intr-o mostra de slam recitat in argou cu frazare aproape melopeica, “Nous, princesses de Clèves” se vrea un portret coral al adolescentului de banlieue filtrat prin perspectiva anistorica a primului roman “modern” al literaturii franceze. O punere in scena a unei carti fara finalitatea unui spectacol de teatru sau de montaj final, un exercitiu destinat exclusiv camerei. Aventura nefericitei printese organizeaza si structureaza interviurile, pseudo-interviurile, subiectele discutiilor, relectura si oglindirile acesteia in cotidian sunt scrupuloase. Concluzia este tulburatoare: morala cartii (referitoare la iluzia reprezentata de sentimentul amoros) este perfect aplicabila astazi. In acest scop realizatorul creeaza punti intre roman si cotidianul scolar si extrascolar al protagonistilor. Timp de o ora si un pic, curtea lui Henri II si patio-ul liceului “Denis Diderot” se reflecta una in celalalt prin intermediul camerei si a montajului.

Muzica de curte se imbina cu mici recitative cu fragmente din roman in care un el si o ea dezbat problema moralei si a iubirii schimband extrase din roman. Paralela se extinde la lumea cliseelor societale la fel de active la curte si in cartier sau in familiile care tin cu dintii de traditii si cutume. In acest context, toti membrii acestui portret de grup ajung sa se identifice mai mult sau mai putin cu nefericita printesa in ceea ce priveste constrangerile si esecurile amoroase, familiale sau pur si simplu de grup pe care combinatia de lectura a romanului cu “confesiunile” in fata camerei de filmat le scot la iveala.

shellac

Pasionant este acest grad de empatie primara prin intermediul caruia povestea printesei de Clèves se oglindeste si se multiplica in tot atatea situatii cotidiene: tanara fata care remarca razand ca sentimentele ii sunt impartite intre datorie si pasiune, tanarul care se recunoaste zambind in portretul de “honnête homme” pe care il reprezinta printul de Clèves, celalalt protagonist care accepta deliberat rolul de “inconstant” si masca ducelui de Nemours, curajoasa Sarah care vede in determinismul religios-traditional un mare pas inapoi. Printesa de Clèves se declina si in Albert, homosexualul taciturn si serios gata de orice pentru marea dragoste, si in tanara inchisa in turnul de fildes al numeroasei sale familii unde joaca rolul de baby sitter full time. Se vorbeste despre lipsa de comunicare si indiferenta parentala, despre dragoste si non-dragoste, despre sacrificii, izolare si stigmatizare, despre crestere si maturizare in tonalitati care in mare majoritate depasesc cliseele problemelor sociale, imigrare si incultura.

shellac

Unul dintre cele mai interesante momente ale peliculei, escapada pariziana a grupului “de discutie” la Louvre si intalnirea cu Jean-Marc Châtelain, conservator in rezerva de carte rara de la BNF. Mi-a placut discutia in contradictoriu intre Armelle et Manel in legatura cu mostenirea culturala a tarii, cu sentimentul pe care-l implica aceasta unor tineri legati de Franta prin faimosul "droit du sol", in conditiile in care atat institutiile scolare cat si familia nu se obosesc sa le creeze conexiuni prea profunde. Mi-a placut de asemenea subtextul care se degaja din “masa rotunda” de la BNF si din intrevederile cu profesorii pentru pregatirea bacalaureatului: posedarea limbajului este determinanta, aceasta conditioneaza capacitatea de a expune si de a argumenta propriile puncte de vedere, de a refuza si nega la nevoie discursul preexistent, de a tese legaturi si conexiuni.

shellac

Desi este evident ca proiectul este inspirat din activitatea didactica si ca pe alocuri are un aer de “Entre les murs”, realizatorul sau are grija sa duca pana la capat demersul acestui experiment;  finalul romanului (Enfin, des années entières s'étant passées, le temps et l'absence ralentirent sa douleur et éteignirent sa passion. Madame de Clèves vécut d'une sorte qui ne laissa pas d'apparence qu'elle pût jamais revenir. Elle passait une partie de l'année dans cette maison religieuse, et l'autre chez elle; mais dans une retraite et dans des occupations plus saintes que celles des couvents les plus austères; et sa vie, qui fut assez courte, laissa des exemples de vertu inimitables) corespunde cu esecul la bac al majoritatii protagonistilor lui  Régis Sauder, asa cum bine le sta unor eroi de tragedie clasica.

Recomand calduros acest film din arsenalul Festivalul Filmului Francez cu mentiunea ca pe alocuri traducerea in limba romana sufera de balbe rizibile.

(Urmatoarea proiectie: marti 25 octombrie la ora 22:00 la cinema Studio.)