Continui cu calupul numarul 2 al competitiei; si acesta este foarte echilibrat, dupa cum poate ati avut deja ocazia sa vedeti la fata locului:
L’inventeur / The Inventor (Franta, 2010) este rodul unei colaborari intre ilustratorul Jean-François Martin si 7 studenti Supinfocom Arles care semneaza si regia acestui scurtmetraj (Gary Fouchy, Jeremy Guerrieri, Paul Jaulmes, Nicolas Leroy, Leslie Martin, Maud Sertour, Alexandre Toufaili). Universul grafic este fidel cartii, “L’inventeur”, povestea descurcaretului domn Félix, iar filmul o prezinta in varianta 3D.
A ria, a água, o homem… / The Lagoon, the Water, the Man… (Portugalia, 2010) marcheaza reintoarcerea la cinema a regizorului veteran Manuel Matos Barbosa. Acesta alege sa ilustreze un text semnat de Raul Brandão si dedicat locuitorilor zonei de laguna de pe coasta litorala portugheza numita Ria de Aveiro. Desenul este superb, insa parca prea ilustrativ si static. Il recomand spectatorului interesat de desen si de tipul de scurtmetraj meditativ.
 |
| Cineclube de Avanca |
Prima surpriza placuta venita din Franta anul acesta este pana in prezent Dripped in regia lui Léo Verrier, o fantezie pe tema creatiei lui Jackson Pollock. Artistul aflat la tinerete se hraneste (la propriu) exclusiv cu operele picturale ale inaintasilor, el trebuind sa devalizeze muzeele de arta din New York pentru a-si astampara foamea. Tot foamea il impinge sa picteze, iar tehnica “drip and splash”-ului este descrisa ca un accident “gustos” pana la urma.
Cronicarul considera ca animatia in 3D aduce cu Batman pe alocuri si contine elemente din imageria filmelor cu gangsteri, hoti si politisti din anii 40.
Iata o supriza placuta, ocazionata de coliziunea frontala cu universul Hello Bambi (USA, 2011). Asa am luat contact cu notiunea de hyper-unrealism pe care artistul multimedia Faiyaz Jafri o foloseste atunci cand vorbeste de creatiile sale. “SF, chirugie plastica, sani supradimensionati, frumuseti create pe calculator, Bambi, piersici senzuale si iarasi Bambi” sunt subiectele preferate ale autorului. Le veti intalni pe toate in scurtmetrajul aflat in competitie si care pare a sintetiza visul delirant pe care il are S.White (o Alba-ca-Zapada din plastic polisat in tinuta retro de anii 50, sexy si inocenta in acelasi timp) ajunsa nu se stie cum la reanimare. Mi-au placut contururile reci ale suprafetelor plasticate, mi-a placut deturnarea personajelor din basmul pentru copii si transformarea lor in stranietati datorate exclusiv computerului. Soundtrack-ul, o variatie pe tema marsului funebru chopinian, este perfect adaptat ansambului “hiper-nerealist” in care, evident, Bambi isi face aparitia.
Pana acum mi-am pierdut suficienta vreme pe canalul de pe Vimeo al lui Faiyaz Jafri pentru a-mi permite sa va invit sa-l vizitati.
Competitia mai rezerva si alte surprize de genul Ješka / Lure (Croatia, 2011) in regia lui Dinko Kumanović, scurtele momente de respiro intre scurtmetraje cu caracter mult mai abstract sunt binevenite.
 |
| Jeska - Hrvatska Animacija |
Ješka este un film pentru copii, un desen cald si agreabil cu o morala de genul “nu arunca pestele abia prins in undita, sau arunca-l doar daca esti sigur ca ai pus mana pe pestisorul fermecat in stare sa iti indeplineasca trei dorinte”.
Cu regizoarea canadiana Elise Simard am facut cunostinta anul trecut, cand am remarcat al doilea scurtemetraj al sau, “Afloat at Dawn” (aici pe Vimeo) prezent in selectia Anim’est. La traversée / The Crossing (Canada, 2010) propune acelasi tip de univers delicat si sumbru parca extras din cartile de povesti si facut din murmure, fragmente, supraimpresii, colaje si in care pictura si fotografia se topesc una intr-alta. Subiectul filmul este impresia calatoriei acvatice si nocturne pe care o fac un copil cu scufita rosie si un catel in josul unui rau.
Tehnic vorbind, animatia Elisei Simard este foarte elaborata si include 2D, cut-out, desene cu cerneala pe hartie, pictura pe sticla, mici variatii de pictura in pastel pe hartie sau de desene cu penita pe hartie.
Aici cateva exemple din creatia cineastei montrealeze.
A doua surpriza placuta a zilei la capitolul scurtmetraj de animatie francez a venit odata cu Daniel, une vie en bouteille / Daniel, a Life in a Bottle (Franta, 2011). Regia este semnata de Louis Tardivier, Antoine Tardivier si Emmanuel Briand.
Povestea (aflat in coma, Daniel isi dedica visele hobby-ului sau, construirea de ambarcatiuni in sticla, uitand de existenta sotiei) este pentru ochiul spectatorului distrat putin cam intortocheata datorita viselor, fantasmelor, cosmarurilor si revenirilor la realitate ale personajului principal. Subiectul m-a dus cu gandul la lungmetrajul lui Julian Schnabel Le scaphandre et le papillon, cu mentiunea ca flashback-urile sunt aici mai reusite. Optiunea pentru o poveste exclusiv vizuala fara dialog sau voce din off este salutara, se privilegiaza unghiuri de filmare cu totul aparte pentru anumite planuri, iar tratamentul luminii este foarte ingrijit (secventa recurenta a caderii sticlelor de pe rafturi).
In ceea ce priveste animatia, aceasta aliaza clasica plastilina cu tehnici mai noi care confera volum si consistenta intregului ansamblu.
Keha mälu / Body Memory (Estonia, 2011) in regia lui Ülo Pikkov tine de arheologie, premiza constand in explorarea memoriei pe care corpul o inmagazineaza si perpetueaza de-a lungul generatiilor. Ülo Pikkov reuseste un film “greu” in ton cu majoritatea productiilor Nukufilm care probabil a socat sau a plictisit pe multi spectatori. In ceea ce ma priveste, este unul dintre putinele scurtmetraje estoniene cu care am empatizat si pe care l-am gasit in sfarsit cinematografic.
Animatia in stop-motion cu papusi facute din sfoara si lipsite de orice fel de trasaturi (individualitatea este anulata de povara umanitatii) inchise intr-o cutie si “manipulate” de forte nevazute este probabil cel mai nimerit mod de a vorbi despre spaimele cele mai adanci ale speciei inmagazinate in fibrele corporale. Pastrez in minte imaginea unei pensule atasate de o creanga de copac care inregistreaza vibratiile ambientului sub forma de linii pe o panza de sevalet.
Cleo a existat cu-adevarat si imi place sa cred ca scurtmetrajul belgian Cleo's Boogie 2010) regizat de un colectiv de animatori de la studioul Camera-etc (Mathieu Labaye, Sébastien Godard, Louise-Marie Colon, Delphine Hermans, Dominique Van Hecke, Siona Vidakovic, Sarah Martin) este un tribut adus jazzului anilor 30.
 |
| Cleo's Boogie - Camera-etc |
Povestea este un pretext pentru o improvizatie muzicala in stil “les Triplettes de Belleville” ocazionata de trecerea unui tren care zgaltaie toata casa si aduce aminte celor doi locatari, fosti muzicieni de jazz in mini orchestra faimoasei Cleo de vremurile de altadata. Boogie-woogie se naste din capace de cratiti,farfurii,bureti de spalat vase, de tamtamul operat pe marginea fotoliului si asa mai departe. Frumoasa imbinarea de desen pe celuloid si hartie, de animatie 2D si de animatie cu marionete, frumoasa abstractizarea treptata a sentimentului de nostalgie care explodeaza apoi in pete de culoare foarte in ton cu vibe-ul boogie-woogie.
Va mai aduceti poate aminte de enigmaticul “The Astronomer’s Dream”, calatoria aceea spatialo-onirica desenata in stil mayas? Ei bine, regizorul sau, Malcolm Sutherland este din nou prezent la Anim'est cu un alt scurtmetraj abstract, Umbra (Canada, 2010).
Intr-un interviu, cineastul isi explica intentia artistica astfel:
”Designul trebuia sa fie cat mai simplu pentru a sugera sensul nimicului care este cheia filmului. Budismul spune ca orice lucru din existenta este gol, nu este vorba de nihilism ci de faptul ca miezul lucrurilor este gol, nepopulat de un sine fix si concret; iar adevarul din spatele formei este ca totul este trecator si interconectat. Pentru mine, acest “nimic” este in egala masura o perspectiva minunat de eliberatoare si de ingrozitoare. Ceea ce i se intampla personajului din film este ceea ce se intampla in mintea mea. De aceea un design organic, cat mai simplu a fost necesar pentru a putea capta “nimicul” care invadeaza filmul. Lucru important dealtfel in obtinerea contrastului cu mult mai concentrata calatorie interioara a personajului.”
Incercati sa explorati situl lui Malcolm Sutherland, e plin de lucruri interesante.
Ma asteptam la mai multa subtilitate din partea lui Walkin’ on Snow Grass / 雪をみたヤマネ (Japonia, 2010) in regia lui Makiko Sukikara care pana la urma se margineste sa transforme senzatia intensa oferita de explorarea necunoscutului in intalnirea cute dintre un sobolanel si un iepuras, numai buna pentru copii. Joanna Lurie a exploatat aproape aceeasi tema in “Le silence sous l’écorce” cu mult mai multa sensibilitate si acuitate narativa.
Explorand situl lui Makiko Sukikara, am observat ca artista si-a facut studiile la Zlin in Republica Ceha, ceea ce-mi explica cumva stilul animatiei.
Una dintre preferintele mele din acest calup competitional este Stuck in a Groove (Austria, 2010) in regia lui Clemens Kogler, primul film facut in tehnica fonovideo care consta intr-un ansamblu alcatuit dintr-un platan, un mixer video si un disc din vinil. Scopul este de a crea imagini animate. Ironicul text din off incearca sa explice ca toate acestea sunt exemplificari, efecte, simptome ale ideii de “eterna reintoarcere”. Iata un filmulet agreabil, inteligent si foarte narativ in fond, o explorare caleidoscopica a unui trecut care sfarseste prin a se reintoarce neincetat.
Situl artistului multimedia Clemens Kogler este foarte bogat in informatii privitoare la activitatea acestuia, il recomand calduros celor interesati de astfel de experimente.
Aveam mari retineri in ceea ce priveste Percorso#0008-0209 / Journey#0008-0209 (Italia 2009), dat fiind sinopsisul. Iarasi m-am inselat, ar fi trebuit sa am incredere in ochiul si sensibilitatea artistului multimedia Igor Imhoff, ale carui instalatii au fost deja premiate la Venetia. Universul din Percorso#0008-0209 este construit din tot felul de peisaje modulare imbricate unul in celalalt in care culorile vibreaza placut in sunet de clopote.
Intr-un interviu acordat de Igor Imhoff cu ocazia premiului castigat de acest film in competitia de scurtmetraje de la Venetia editia 2009, artistul mentioneaza ca toate parcursurile deja create ca si cele viitoare alcatuiesc si vor alcatui un fel de explorare “documentara“ a acestei lumi alcatuite din sunet, lumina, vibratii si siluete abia intrevazute.
Animatia, un mix de tehnici 2D si 3D este tare placuta ochiului.
Filmul poate fi vazut aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu