Este primul film al lui Brillante Mendoza pe care-l vad, pana in prezent m-am multumit sa citesc cronicile intalnite ici-colo in revistele de cinema si sa astept momentul in care puteam in sfarsit sa-l vad in sala de cinema. In general sunt impotriva torentilor de orice fel, in cazul lui Mendoza cred ca este o crima sa incerci sa-i consumi filmele pe calculator, in versiuni schilodite de aleas-urile internetului. “Thy Womb” este o fictiune pe tema feminitatii ca maternitate inchisa intr-un cocon documentar. Protagonistii, un el si o ea de varsta matura, aflati in cuplu de ceva vreme, sufera de faptul ca ea, Shaleha, o femeie de etnie Badjao (un fel de nomazi ai marilor) nu poate avea copii. El, Bangas-an, musulman practicant, opteaza pentru ideea de a-si mai lua o nevasta, mai tanara si cu siguranta fertila. Trebuie spus ca filmul se deschide cu secventa unei nasteri (Shaleha este moasa itineranta) si se incheie cu o alta nastere, aceea a fiului lui Bangas-an cu cea de-a doua sotie. In mai toate interactiunile umane copiii, ca si pescarusii, sunt pretutindeni.
Trebuie spus ca protagonistii traiesc undeva in grupul de insule Tawitawi din regiunea Mindanao, intr-una dintre locuintele lacustre de pescari, ca marea le este a doua natura, ca saracia lucie din casa de pe piloni nu inseamna ca oamenii duc o existenta mizera. Filmul incorporeaza incet incet tensiuni si amenintari mai mult sau mai putin difuze: suntem intr- regiune reputata pentru tensiunile separatiste, nu departe de enclava Abu Sayaf, deci aparitiile soldatilor sunt explicabile, o barca de pirati ataca ambarcatiunea celor doua personaje la capatul unei zile cu noroc la pescuit. Intr-una dintre cele mai frumoase secvente, o capela parasita sugereaza trecute violente interconfesionale.Tonul general al peliculei insa este unul delicat, cu peisaje somptuoase care invadeaza ecranul, cu nunti colorate, seri cu o luna plina enorma si o continua calatorie intre satele lacustre pentru treburile cotidiene.
Ultima secventa a filmului este o mica bijuterie de tensiune dramatica: vechea alianta dintre Bangas-an si Shaleha se desface in pofida noii legaturi a barbatului cu noua sotie. La mijloc, nou nascutul pe care Shaleha il ia in brate cu veneratie, dar pe care sotul i-l reclama. Personajele sunt dispuse conform acestei reconfigurari relationale, Shaleha straluceste singura in mijlocul rogojinii, iar camera realizeaza cu delicatete acest balans intre ceea ce a fost si ceea ce va sa vina dupa care comuta pe-un frumos apus de soare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu