TIFF Ziua 9 – This is the end

Pana la urma publicitatea aceea enervanta pentru Vodafone, intoarsa pe dos, poate capata cat de cat inteles: toate lucrurile bune au un sfarsit. In cazul meu este vorba de editia de anul acesta a TIFF, n-am de gand sa numar editiile pe care le-am frecventat personal nici sa zic “ehei, primele editii, alea facute pe marginea mesei, din pix, cu foarte mult entuziasm si foarte multe balbe erau mai bune”. Nu-i asa, festivalul creste si, daca nu se mareste, macar se maturizeaza de la an la an. Organizarea nu-mi mai da prilej de remarci acre. Filmele sunt multe si foarte diverse (meritul ii revine in primul rand directorului artistic al festivalului, Mihai Chirilov care chiar se pricepe la munca asta foarte delicata de selectioner al programei). Pentru ca e grea treaba asta cu multumitul tuturor in contextul in care TIFF nu are un profil anume.

Cred ca asta-mi place cel mai mult aici, ca pot vedea pana la suprasaturare filme de orice fel, ca pot sari de la un crowdpleaser/teaser la un film de arta de la care lumea pleaca din sala, ca nu ma simt decat rareori inselata in asteptari, ca uneori salile sunt confortabil de goale si ca tot uneori aplauzele de la sfarsitul vreunei proiectii nu ma deranjeaza.

Recapitulez ceea ce a fost bun anul acesta:

• o vreme splendida numai buna de alergat cu limba scoasa de la un cinema la altul,
• oferta de masterclass-uri din ce in ce mai interesanta,
• unele Q&A fantastice (cele organizate dupa proiectiile documentarelor lui Eyal Sivan mi-au placut in mod special, la fel raspunsurile oferite de Ed Lachman) altele mizerabile (ezit sa acord premiul intai cu coronita Q&A-ului la “Pozitia copilului” sau celui aferent “Tradarii” lui Serebrennikov). Mentiunea speciala ii revine duo-ului Joao Pedro Rodriguez si Joao Rui Guerra de Mata pentru demonstratia de cinefilie improvizata la sfarsitul proiectiei filmului lor “Ultima oara cand am vazut Macao” pentru care am lasat balta scurtmetrajele Umbre 2 de vineri seara.
• oferta de documentare este fantastica, mai ca-mi vine sa ma abonez la HBO pentru treaba excelenta facuta cu programele “What’s Up Doc?” si “3x3”
• as fi preferat sa vad macar un film de animatie in programul festivalului
• mi-ar fi placut sa vad macar o rubrica “oldies but goldies” care sa contina filme restaurate, proiectii insotite de explicatii, discutii, prelegeri in sensul acela cvasi academic de lectures si nu neaparat de muzica. Ma incapatanez sa cred ca proiectiile de filme mute cu impro muzicala de orice fel o fi ea nu aduc niciun serviciu peliculelor respective.

Probabil ca la ora la care voi posta comentariul acesta se va sti deja care este castigatorul trofeului TIFF. Marturisesc ca nu prea ma intereseaza, ca din competitie am vazut un numar nesemnificativ de filme pentru a putea intra in gasca celor care speculeaza pe acest subiect. Chiar daca festivalul se va incheia in seara aceasta pentru mine cu “The Act of Killing” si voi fi nevoita sa ma intorc la cele lumesti, voi continua sa-mi postez notele de subsol despre filmele vazute care inca n-au fost pomenite aici.

Ne revedem la anul la editia a 13-a.