duminică, 26 iunie 2011

BJFF: Doi biografi indragostiti - Andrei Hrjanovski si Joann Sfar

A Room and a Half - Sursa: BJFF
Gainsbourg - Sursa: BJFF


Spectatorul fidel nu are cum sa nu fi remarcat aceasta evidenta, BJFF a inclus in program doua productii similare (si, o, cat de diferite) din gama biografiilor cinematografice fictionale. O fi la moda, conchide el, sa iei un artist ca muza (poet intr-un caz, muzician cu veleitati de desenator si de poet in celalalt) si sa-ti lasi imaginatia sa graviteze in jurul lui, soi de eranta sentimentala auto asumata. Rezultatul este, si intr-un caz si in celalatlt, un produs 100% fictional, un soi de biografie distorsionata de lentila caleidoscopica a cinema-ului. Cele doua pelicule adora sa se costumeze in “n” genuri si subgenuri cinematografice. Intra in joc tehnici ale filmului de animatie, secvente care tin de genul basmului feeric sau de comedia muzicala, tentative cartoonesti, alegorii ori bufonerii. Flashback-ul folosit din belsug are amploarea lui “a fost odata”. Sunt incluse mixaje ale imaginilor de arhiva adevarate cu false imagini de arhiva. Exista momente lirice, cantate sau declamate avand probabil ca scop reconstruirea voit fictionala si nostalgica a unei lumi care cu siguranta nu mai este.


Gainsbourg - Sursa: BJFF


Similaritatile pot fi impinse mai departe: ambele pelicule au aceeasi durata, regizorii vin din zone hai sa le zicem conexe cu lungmetrajul de fictiune (Andrei Hrjanovski este animator, Joann Sfar este mai degraba autor de romane grafice, de curand intrat si el in domeniul cinema-ului de animatie). Exista insa si diferente, in special de ton (nostalgia ruseasca a lui Hrjanovski mi-a parut pe alocuri mult prea diluata si sentimentala, am preferat fauna care misuna peste tot in filmul lui Sfar) si de structura.

Incerc sa trec foarte pe scurt in revista cateva similaritati tematice pe care le-am regasit si in “Poltory komnaty ili sentimentalnoe putesestvie na rodinu/ A Room and a Half” si in “Gainsbourg (Vie héroïque)”.

Amestecul de genuri

S-o spun de la inceput, perfuzia cu elemente feerice poate fi benefica genului biopic adoptat de marele ecran. Povestea vietii cuiva este in acest caz simplu pretext pe care se poate broda in infinite variatii elemente de fictiune imaginata. In ceea ce priveste relatia cu “realitatea”, abordarile sunt voit fragmentare, neinteresate in a trasa o linie clara intre  faptul obiectiv si interpretarea subiectiva, scopul cineastului nefiind sa livreze “adevarul“ despre existenta artistului si circumstantele creatiei sale artistice.

Gainsbourg - Sursa: BJFF

Biografia lui Serge Gainsbourg se ofera spectatorului ca fiind o “poveste” muzicalo-poetica, Joann Sfar foloseste cuvantul “conte” pe care nu stiu daca este mai indicat sa il traduc in acest caz prin “poveste” sau prin “istorie”. Intra in joc notiunea de “imaginar” ca lume formata din diferite idei secretate de imaginatie (idei pe care Joann Sfar si le face despre personajul sau) si organizate intr-un tot coerent autonom si paralel cu realitatea biografiilor autorizate de familie. Subtitlul ii asigura cineastului marja in care biografia se poate converti in ceva bigger than life, o existenta “eroica” in care pot fi incluse mistificarile, fanfaronadele si exagerarile gainsbourg-iene. (“Nu adevarurile lui Gainsbourg ma intereseaza pe mine, ci minciunile lui", spunea undeva Joann Sfar).


Spectatorul nu poate lua de bun urmatorul schimb de dialoguri: ”De ce esti atat de grabit sa-ti porti steaua?” (steaua lui David - n.n.) il intreaba inspectorul de politie pe baietelul Lucien Ginsburg, la care acesta raspunde “Domnule, steaua va apartine. Dumneavoastra imi cereti sa o port”, filmul insa le foloseste fara probleme.

Gainsbourg - Sursa: BJFF

In ceea ce-l priveste pe Hrjanovski, el isi manifesta inca din titlu intentia, biografia lui Brodsky este “o calatorie sentimentala catre tara natala”, iar primele fraze ale scenariului pun un semn de egalitate intre amintire si realitatea (subiectiva) a montajului unui film. Acelasi semn de egalitate este pus intre biografia lui Brodsky si elemente din mitologia hrjanovskiana (Skt Petersburgul de dupa razboi, cuibul familial, cultura ca mijloc de rezistenta a unei minoritati, nostalgia patriei mama). Lucru curios, istoria este totdeauna livrata in  fragmente alb-negru cu pretentii de documentar (secventa urcarii in tren, copilaria din lagar, meciurile de fotbal, plimbarile prin oras, sedinta condamnarii la munca silnica pentru parazitism). Intregul film mizeaza pe ecuatia om/dublu animal folosita atat de des in fabule. Uneori o felie de istorie se rezuma printr-o astfel de ecuatie (alungarea minoritatii cultivate evreiesti din Leningrad corespunde cu baletul conspirativ al evadarii instrumentelor muzicale). Secventele animate folosesc fiecare cate o tehnica aparte de desen: umbre chinezesti, desen clasic, acuarela, penita, animatie de obiecte, supraimpresii.


Familia si iudeitatea

O alta surprinzatoare similaritate sta in perspective legaturii profunde pe care cele doua personaje o stabilesc cu famila si cu natia din care fac parte. Atat Brodsky cat si Gainsbourg sunt variante ale aceluiasi tip masculin: multitalentat daca nu genial, urat (urat? Sfar spunea undeva ca omul cu capul in forma de capatana de varza a pornit de la pretinsa uratenie a lui Gainsbourg, care tine cumva de caricaturile anti-Semite ale anilor 40; Brodsky este foarte sigur ca “intr-o zi cineva o sa faca un film despre noi”, noi fiind el si prietenii sai), iremediabil legat de familie.

A Room and a Half - Sursa: BJFF

Pentru Brodsky familia si patria sunt “cuibul” pe tema caruia diserteaza indelung atunci cand se afla deja in exil. O buna parte din filmul lui Hrjanovski este dedicata revenirii post–mortem a fiului ratacitor in cuib, lucru care nu a avut loc in realitate. Actul in sine se datoreaza intentiei cineastului de a revizui povestea. De aici intalnirea lui Iosif si fantomele parintilor sai intr-un St. Petersburg occidentalizat si rece. Familia nu se intreaba de sanatate, fiecare povesteste pe scurt cauzele mortii sale in timp ce mananca obisnuitii cartofi. Mama remarca intr-o doara “Stii, noi n-am inteles niciodata poezia ta”, in timp ce stafia tatalui este absorbita de aceeasi secventa televizata in fata careia a murit odinioara.

A Room and a Half - Sursa: BJFF

O alta parte din film trateaza despre discutiile telefonice aiuritoare pe care Iosif le are cu mama sa in timp ce ia parte la un banchet al expatriatilor unde se canta “Ochii negri”, se bea votca si se diserteaza pe tema unui vers dintr-un cantec demodat. Ca extensie a “cuibului”, iudeitatea este un subiect difuz, rareori emfatizat (gluma din restaurant povestita de expatriatul rus, chicotelile mamei cand se aduce vorba de “ciocul “ tatalui pe care din fericire Iosif nu l-ar fi mostenit, la hribul vindecator de rabini, tatal disponibilizat din armata pentru ca este evreu, confiscarea pianului si zvonurile privind relocarea comunitatii evreiesti leningradene in vremea lui Stalin). In sensul sau cel mai larg, familia se desfasoara in adapostul improvizat sub catedrala in timpul asediului orasului, unde mama consemneaza lungul pomelnic al celor morti sau vii, necunoscuti cu totii.


Gainsbourg - Sursa: Worldscinema

De aceleasi proprietati protector-curative se bucura si caricaturala familie a lui Gainsbourg, provenita din aproximativ aceeasi arie geografica ruseasca. Tatal ii pastreaza corespondenta cu admiratoarele, mama il indoapa cu castraveti murati si-si uraste nora. Raporturile personajului (Gainsbourg? Sfar?) cu propria iudeitate, apartenenta politica, nationalitate sunt atat de complicate incat prezenta unui dublu este o manevra importanta. Eroul are nevoie de o serie de identitati-tampon pentru a-si accepta schizoidiile esentiale. Este ceea ce Sfar numeste pudic “polisemia” gainsbourg-iana. La Gueule preia asupra sa toate poncifele muzicantului evreu, e adica ireverentios, fustangiu si piroman. Creatura cu fata lunara descinsa direct dintr-un afis de propaganda anti-semita si Profesorul Flippus exorcizeaza spaimele si violenta copilului Lucien in perioada razboiului. Omul cu capatana de varza in loc de cap ia asupra sa ipocriziile si fanfaronada vedetei Gainsbarre, scandalagiul de serviciu din showbiz.

Gainsbourg - Sursa: Worldscinema

O chestiune de dublu

Ca tot vorbeam despre La Gueule, umbra carcotasa si autodestructiva a lui Gainsbourg, spectatorul atent a remarcat cu siguranta o manevra similara in filmul lui Hrjanovski. “A Room and A Half” adaposteste o pisica. Simplu surogat al fiului absent pentru mama Masa, pisica aceasta dovedeste abilitati fantastice in reveriile copilului Brodsky. Cineastul o imagineaza zburand deasupra orasului, scriind poeme de amor, tinandu-i companie stapanului sau, fumand tigara dupa tigara si ocazionand una dintre intrebarile criptice ale poetului: “Ce-i o pisica daca nu un leu in miniatura?”

A Room and a Half - Sursa: OpenDemocracy

De aceeasi miniaturizare animaliera se bucura si parintii Brodsky, deveniti cuplu inseparabil de corbi stingandu-se incet in fata televizorului. Hrjanovski isi populeaza dealtfel spatiul aerian al filmului cu tot soiul de pegasi si amorasi zburatori, in timp ce la sol arhitectura baroca a orasului ii pune la dispozitie sirenele, gorgonele si leii de pe fatadele palatelor de altadata.

A Room and a Half - Sursa: BJFF

Cum stie artistul ca este artist?

Iata inca o intrebare criptica pe care Brodsky a parat-o admirabil cu ocazia procesului pentru parazitism care ii este intentat de cetatenii indignati. Imediat dupa aceea, intr-o secventa animata, un frumos desen in penita, poetul-centaur isi ispaseste pedeapsa prin exces de truda fizica si poezie. Artistul stie ca este artist in momentul in care indrazneste sa spuna amicilor ca intr-o zi se va face un film despre ei.

A Room and a Half - Sursa: FilmForum

Filmul indragostit

“Am facut un film indragostit despre Gainsbourg,” afirma Joann Sfar intr-unul dintre numeroasele interviuri acordate cu ocazia premierei filmului. Un film indragostit si duplicitar as adauga eu, intr-un Paris de mucava ca in “Amélie”, amestecand musicalul, emfaza teatrala, fumul de tigara si improvizatia de cabaret avand pe fundal “une vue imprenable” catre Turnul Eiffel ca decupata din “Ratatouille”.

La randul sau Andrei Hrjanovski face ce face si-si transforma pelicula intr-un fel de summa suprarealista a erei post sovietice in care pe randul intai se afla cel mai complet si mai nostalgic ghid pentru re(con)stituirea amintirii. Este si asta o forma de declaratie de dragoste pentru o lume care nu mai inghite versul scurt al lui Puskin, nici plictiseala monumentala a lui Tolstoi, ci-l cauta neincetat pe Platonov.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu