M-am gandit ca, pe
langa premiile acordate de juriul competitiei TIFF 2011, ar trebui adaugate
cateva cuvinte privind ansamblul festivalului ca atare pe care il frecventez cu
incapatanare de 5 ani.
Festivalul este din ce
in ce mai mare, cu activitati din ce in ce mai diverse, ceea ce este cum nu se
poate mai imbucurator. Programarea gramezii de filme insa se face din ce in ce
mai greu: anul acesta am avut surpriza sa vad ca diminetile, pana in 11:00 nu
se mai putea vedea mai nimic decat daca te incapatanai sa intrii la proiectiile
pentru copii. Seara in schimb, 7-8 pelicule interesante erau proiectate
simultan in toate locatiile TIFF din oras, inclusiv open air. Nu mi s-a parut a fi o idee excelenta, atata timp cat spectatorul obisnuit nu se poate (inca) clona.
Un volum atat de mare
de filme inseamna multe locatii. De cativa ani incoace si multiplexul este o
solutie acceptabila. Pentru anul acesta, TIFF a optat pentru cinematograful
Odeon din locatia Polus Center. Tehnic vorbind, totul a decurs ok (am asistat
doar la o singura proiectie anulata, anul trecut am avut parte de mai multe
incurcaturi neplacute de acest gen), numai ca Odeonul acesta este departe. S-a
improvizat un transport cu microbuzul pentru toti cei “cu badge”. M-am gandit
insa la spectatorii obisnuiti, la efortul financiar care trebuie facut pentru a
vedea un film si la timpul cheltuit pe asteptatul autobuzelor, pentru ca naveta
fantoma a circulat de fapt cum a putut.
Organizatoric vorbind,
TIFFul se implineste pe an ce trece. Voluntarii sunt bine antrenati, locatiile
pentru procurarea biletelor si Info-Point-urile merg foarte bine, proiectiile
incep la timp si se desfasoara cum trebuie, AperiTIFF-ul apare la timp
dimineata, programele de festival au fost din belsug, proiectiile au fost
anuntate din timp si schimbarile de program mult mai putine ca in alti ani,
nici macar ploaia nu a incurcat foarte multe proiectii in aer liber.
 |
| TIFF Lounge |
Nu as putea sa vorbesc
despre AlternaTIFF-uri, nici despre intalnirile cu presa sau masterclass-urile
interesante programate in toate aceste 10 zile, filmele sunt personajele mele
principale in festival. Din acest punct de vedere, selectia de anul acesta a fost cel putin la fel de bogata si de
interesanta ca cea de anul trecut. Dintre cele trei focus-uri organizate, cel
portughez (selectia a fost de fapt operata de festivalul IndieLisboa, dupa cum
am aflat de aici)
mi s-a parut cel mai interesant, mai bogat si mai bine argumentat de directorul
IndieLisboa, Miguel Valverde. Morala? Ar fi poate o idee ca selectiile pentru focus-urile urmatoarelor editii sa fie date in "ingrijirea" unor festivaluri mai mici, mai independente, care sa vina cu programe mai putin mainstream.
In incheiere, am si eu
de acordat un premiu la aceasta editie TIFF
pentru Cea mai Proasta Traducere cu Putinta. Recomand calduros
traducerea peliculei “Pays de Cocagne” de Pierre Etaix facuta de catre Andreea
Popa care era atat de departe de continutul filmului incat cineva a remarcat ca
este posibil ca cineva, un sabotor probabil, sa fi incurcat traducerile. Macar
de-ar fi fost adevarat.
As mai acorda o
mentiune speciala lui Mark Racz, colaborator al AperiTIFF ale carui articole,
mai mult decat delirante, m-au facut sa rad cu lacrimi in aproape fiecare dimineata. Gratie
lui pot spune ca am cautat zilnic editia publicatiei si am rasfoit-o cu mai
multa atentie ca in anii trecuti.
In ceea ce ma
priveste, voi continua sa public intr-o forma mai coerenta notitele luate
pentru filmele vazute in festival si pentru care inca nu am postat nicio
minicronica.
 |
| Un film nou poate incepe oricand, la fel si un festival |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu