Jurnal de TIFF ziua 3 (1): "The Untitled Kartik Krishnan Project" de Srinivas Sunderrajan

Cu o durata de 75 de minute, filmat timp de 30 de zile  in HDV partial in alb negru, partial in culori, “The Untitled Kartik Krishnan Project” este genul de film mai mult decat indie care poate sa-si manance de viu regizorul. Srinivas Sunderrajan este un exemplu viu si concludent, el marturiseste ca in perioada filmarilor au existat mai multe twist-uri decat poate gasi spectatorul in filmul in sine, ca echipa de filmare a fost alcatuita din cativa prieteni veniti sa ajute pe gratis, ca filmarile au fost facute pe furis pentru ca inchirierea locatiilor era totusi mai scumpa totusi decat bacsisurile, ca programarea filmarilor insasi era imposibila pentru ca “actorii” trebuie sa-si castige painea si cate si mai cate. Sfarsitul filmului, adica lunga discutie dintre adevaratul Srinivas si Vijeh Rajan, scenaristul sau este un twist de maestru pentru a termina totusi proiectul care se intindea deja pe un an si ameninta sa ramana neterminat.

Sursa: Wikipedia

Ce este deci acest proiect cu un titlu atat de ambiguu? Se intampla ca unii amatori de cinema s-o ia razna din varii motive (aici este vorba de o poveste de dragoste ascunsa, apoi neimpartasita) si sa doreasca cu ardoare sa faca un film. Este cazul lui Kartik Krishnan, informatician de felul sau, in orele libere administrator web pentru passionforcinema.com (aici cateva informatii privitoare la nasterea, moartea aparenta si supravietuirea PFC, oare nu s-ar putea face un film despre toate astea?) si viseaza la Swara Bhaskar, colega cu care imparte biroul. Kartik vrea sa faca un film si cu asta basta, are doar o idee foarte vaga despre scenariul care trebuie doar o sa o includa pe Swara si care cam seamana cu “American Pie”. Ca atare, Kartik il coopteaza pe Srinivas Sunderrajan,  regizor indie care i-a sarit in ochi pentru faptul de a fi discutat fata in fata  cu Quentin Tarantino. Trebuie spus ca acest Kartik iubeste filmele indiene in general dar il adora numai pe Tarantino.

“TUPKK” incepe s-o ia pe carari sumbru-fantastice odata cu aparitia lui System (alias D. Santosh), un  fioros politist / reprezentant guvernamental cu ochelari negri si aspect fioros care-l hartuieste in marathi pentru ca nu exista “permis” pentru facerea acestui film. Kartik o ia razna in momentul in care intra in conexiune cu un robotel astrolog care apare  din senin in locuinta lui foarte zgomotoasa.

”Your stars have aligned” spune vocea roboteasca, sa fie acesta un semn rau? Filmul aluneca din ce in ce mai mult pe panta unui pod nefocalizat incadrat intr-un soi de curcubeu, un pod care duce nu se stie unde si prin care Kartik evadeaza din proiect. Urmeaza lungi explicatii televizate privitoare la aurora boreala (cica “something has caused a tremendous shift in the earth’s magnetic field”) fapt care, dupa Srinivas, este cu certitudine legat de fuga personajului Kartik. 

Itele  incurcate ale unui film neterminat sunt atat de bine imbinate (cine ar fi crezut?) incat dizolvarea personajului in neant provoaca anomalii magnetice, iar filmul insusi, care este mult mai tare decat realitatea o inghite pe aceasta. Un mumblecore cu iz hindus, o mostra de autofictiune semnata de un fanatic al cinema-ului  pentru care ori e alba, ori e neagra (“Right now you’ve been treading on that thin line between very cool independent cinema and very saleable commercial cinema”). Pentru Srinivas si probabil in final si pentru personajul Kartik Krishnan filmul este totdeauna mai inchegat decat viata si decat insasi logica realitatii.

Sursa: gesturegraphics

M-am intrebat de ce titulatura de “proiect” de vreme ce intalnirile dintre Kartik si Srinivas sunt doar lectii improvizate despre cum sa faci un film din mai nimic. Ma gandesc ca “proiectul” acesta este cumva legat de acele mesaje de eroare care paraziteaza mersul lucrurilor si tin de hiperrealitatea in care opereaza System (vezi foarte scurta secventa in care acesta supravegheaza un perete intreg de mici monitoare supervizand probabil toate proiectele aka filmele in desfasurare ale vietile celor aflati in supraveghere).

Aici si aici doua cronici mai cuprinzatoare care pot ajuta spectatorul interesat sa rumege mai bine filmul. Bonus pentru ghinionistii care au pierdut proiectiile din festival sau celor care nu au putut veni la Cluj, pana pe 13 iunie puteti vedea filmul aici.