In povestea asta nu exista
niciun rege, iar Insula Diavolului nu este deloc o destinatie exotica de
peste mari si tari, ci nu foarte departe de coasta Norvegiei, astfel incat
iarna oamenii, ca si elanii, pot trece fjordul inghetat cu piciorul. Asta daca
nu sunt supravegheati indeaproape de unul dintre cele mai severe sisteme
carcerale puse la punct la inceputul secolului XX de catre societatea
norvegiana pentru intampinarea tinerilor si foarte tinerilor inadaptati,
orfani, hoti, ucigasi, abuzati sau pur si simplu prea saraci. Oficial acest
centru de reeducare poarta numele de inchisoarea Bastøy.
 |
| Sursa: OsloPuls |
Filmul lui Marius Holst este genul acela de pelicula “bazata
pe o poveste adevarata” (o revolta in aceasta scoala reformata de corectie care
a avut loc in 1915 si a fost nevoie de interventia armatei pentru pacificare) care
beneficiaza de un buget destul de mare pentru a reinvia cu fidelitate atmosfera
de acum aproape 100 de ani. Pelicula se doreste o descriere foarte detaliata a
acestui eveniment dramatic, ramas in arhive ca fiind unul din foarte rarele
cazuri cand armata norvegiana trage in conationali.
Inceputul este foarte asemanator cu “Shutter Island” (sosirea
pe o insula reputata pentru sistemul de supraveghere, loc fara scapare, eroul
obsedat de evadare etc) numai ca aici nu este niciun mister psihologic de
dezlegat, ci numai de un grup de baieti care trebuie sa munceasca din greu si
sa invete adaptarea la statutul de “tineri crestini onoabili, umili si
folositori”. Pana una alta, oficial, in perioada de reeducare numele nu le este
recunoscut, neglijentele minore sunt pesepsite astfel incat intreaga comunitate
sa sufere, iar principiile directorului Bestyreren merg pana acolo unde incep
propriile interese. La urma urmei nu foamea ii face pe copii sa se revolte cu
atata brutalitate, ci acumularea minciunilor, nedeptatilor si abuzurilor de tot
felul.
Filmul se concentreaza pe perechea pe care o fac Erling (tanar
marinar obsedat de evadare) si Olav (responsabilul acestei mici comunitati,
exemplul viu de adaptare la societate pana la venirea lui Erling) in lupta
pentru supravietuire si in tentativa de fuga ocazionata de aceasta revolta. Daca
personajele masculine sunt cam prea tipizate si ajustate pentru gustul meu (raii
sunt exclusiv adultii ipocriti si perversi, legaturile de prietenie care se tes
intre protagonisti au un aer de afectare artificiala pe alocuri strident), ce
conteaza insa este portretul de grup pe care reuseste cineastul sa-l faca prin
intermediul acestei distante camere de filmat.
Povestea se lasa citita si anticipata cu usurinta, peisajele
sunt magnifice, scenariul (semnat de Dennis Magnusson si Eric Schmid) urmeaza tipicul
filmelor legate de mediul carceral brutal in care venirea unui element
“perturbator” tulbura apele angrenajului si organizeaza rebeliunea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu