Editia de anul acesta a debutat frumos, cu filmul lui Andre Principe si Marco Martins - un documentar portughez din 2010 produs de Filmes do Tejo, marturie mai degraba a unor iubitori daca nu fanatici ai fotografiei decat produs cinematografic. Sunt ferm convinsa ca nu tot ce este filmat in alb negru pe 16 mm cu doua camere Krasnogork3, o imagine superba si un montaj de nota zece este cinema. Nu sunt singura care se lupta sa clasifice in mintea ei acest produs (fotografie de arta in miscare? Cinema de avangarda? Eseu cinematografic?) ca fiind un film. Nu stiu daca aceasta experienta se poate incadra in categoria “portretului unor artisti”. Sunt tratate subiecte precum subiectivitatea vs obiectivitatea operei fotografice, intentia artistului, problemele de compozitie, ce inseamna o fotografie buna, care sunt sursele de inspiratie ale unor artisti deja cunoscuti, cum se alege subiectul unei fotografii.
 |
| Sursa: filmesportugueses |
“Fragmentos de um diario“ sunt de
fapt pretioasele note de calatorie ale celor doi autori, un carnetel in care se
comenteaza si se consemneaza crezurile artistice si confesiunile, justificarile celor mai
puternici fotografi japonezi specializati in fotografia de arta de tip photobook: Daido Moriyama, calatorul din Shinjuku,
Hiromix (artista fotograf
obsedata de expresiile propriului chip si trup), Takuma Nakahira
superartistul obsedat de fotografie ca memorie cotidiana, calugarul budist Syoin Kajii si cel mai
cunoscut artist din bransa (probabil din cauza parfumului de scandal care-l
inconjoara) Nobuyoshi
Araki.
Interesanta referinta la contextul istoric in care a
aparut acest stil fotografic care merge pana la inregistrare maniaca a
detaliilor sau autofictiune si in care se privilegiaza captarea instantanee a
prezentului celui mai anodin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu