Semnat de actorul si de curand regizorul taiwanez Doze Niu
(imi permit sa-i semnalez debutul regizoral, mockumentarul aproape-autobiografic “What on Earth Have I Done Wrong?!”)
“Monga” este un pur produs al
cinematografului cu gangsteri din zona Asiei de Sud-Est. Ciudat este ca,
propunand o poveste incepe in 1986 si se termina cativa ani mai tarziu, acest
film din 2010 adopta voit codurile narative si ideologia dulcelui stil
melodramatic cultivat acum 30 de ani in acest gen de cinema. Un film cu
gangsteri retro deci. Actiunea este plasata intr-unul dintre cele mai vechi
cartiere din Taipeh, teren de confruntare intre doua bande rivale.
 |
| Sursa: Wikipedia |
Convietuirea
aceasta dificila, vecinatatea aflata intr-un continuu echilibru relational
instabil sunt descrise printr-un imens flashback din perspectiva unuia dintre
protagonisti, constrans din adolescenta sa se ralieze la “Banda templului din
fata” pentru a supravietui. Peste toate acestea se suprapun in straturi
alternative rivalitati amoroase, prietenii confirmate si tradari, batai de
strada, eterna tematica a cautarii unui tata disparut candva in neant, o tona
de vise facile, un conflict generational de toata frumusetea si o poveste de dragoste
roz bombon. Totul este agrementat cu un soundtrack
exclusiv pop.
Am remarcat coregrafia cu totul speciala din secventa bataii
de strada din care nu lipsesc salturile in slow
mo si pumnii impartiti frateste din care nimeni nu iese cu vanatai. Pe
alocuri filmul se face sfatos si promoveaza intelepciunea de moda veche a
bossului local Geta, care refuza modernizarea mijloacelor de lupta (si
colaborarea prea stransa cu triadele evident lipsite de scrupule din China
continentala) si-si obliga foarte tinerii ciraci sa ia lectii de lupta cu
diversele arme albe din arsenalul gangsteresc traditional. Tot ca o noutate
demna de mentionat ar fi unda discreta de homoerotism care transforma prietenia si loialitatea frateasca
dintre Monk si Dragon Lee in ceva mult mai putin eroic ca in peliculele lui
John Woo. Vintage este si amestecul obligatoriu
de actiune fie cu comedia de tip slapstick,
fie cu patosul cel mai plangacios cu putinta; actiunea pura ca in productiile
de gen semnate in ultimii 10 ani de cineasti ca Johnnie To sau Tsui Hark nu se poate desfasura singura, spectacolul nu
este complet.
Tipologia mafiota ii este binecunoscuta amatorului de filme
de gen: gangsterii old school
eliminati rand pe rand de lupii tineri si doritori sa rentabilizeze sistemul
atat de profitabil al extorcarilor, taxelor de protectie si afacerilor de tot
soiul cu China.
Damful globalizarii nu-i departe, nici critica conditionarii sociale (vezi
tematica tineretii pierdute).
Interesant este bogatul palmares de festival al acestui
film, precum si faptul ca in 2010 filmul a fost unul dintre primele 10 filme de
succes in China, semn ca astfel de exemplare nostalgice de cinema sunt inca
gustate de public.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu