duminică, 26 iunie 2011

BJFF - Note de subsol: “Comme un juif en France” de Yves Jeuland

Sursa: BJFF

Se iau cateva puncte importante pe axa orizontala si unidirectionala a istoriei, considerandu-se ca moment T0 afacerea Dreyfus pana in momentul T1, care se situeaza arbitrar pe undeva prin 2003. La egala distanta intre inceput si sfarsit se marcheaza perioada guvernului de la Vichy, ghetto-izarea evreilor in Franta pétainista, episoadele Drancy si Vel d’Hiv. Pe axa verticala corespunzatoare se plaseaza cotele reactiei anti-semite. Variabilele pot include factori precum continutul propagandei antisemite, elementele din care este compus imaginarul rasist/rasial si antisemit, fragmente din discursuri politice de azi si de ieri cu pondere asupra imaginarului francez de speta nationalista. Diagrama rezuma cu succes continutul documentarului lui Yves Jeuland, “Comme un juif en France” (2007) proiectie inclusa in programul BJFF.



Premiza documentarului este faptul ca la inceputul secolului XXI, Franta ar fi devenit tara cea mai antisemita din spatiul european.Trista constatare, daca te gandesti ca acum 70 de ani si mai bine aceeasi tara se bucura de o aura aparte care-l facea pe emigrantul evreu sa vada in Sena un nou Iordan, iar in Paris,o fericita alternativa la Ierusalim. Iata deci un lucru care se cere analizat si dezbatut. Din aceasta perspectiva totusi, titlul filmului este mai degraba inconsecvent: a fi evreu in Franta si oriunde nu inseamna numai a consemna si masura gradul de ostilitate al societatii civile in raport cu comunitatea evreiasca prin prisma evenimentor din istoria recenta. Eu una asteptam un continut mai diversificat, mai atent cu aspecte precum cultura yiddish in peioada Yddishland si acum. Mi-ar fi placut sa regasesc o mai subtila si mai completa lectie de civilizatie de cultura sefarda. Chiar si in ceea ce priveste istoria, as fi preferat mai multe elemente despre cea a evreilor. Peste integrarea valurilor mari de evrei imigranti documentarul trece foarte repede, nu analizeaza raportul imaginar / realitate atunci cand vorbeste despre exodul Ashkenazi de dupa primul razboi mondial, cand Franta era refugiul ideal pentru comunitati deja vizate de pogromuri in Europa de Est si Centrala.

Sursa: BJFF


Nici antisemitismul, subiect exclusiv al acestui documentar, nu este nuantat corespunzator, desi bine face Jean-Claude Grumberg cand remarca acelasi discurs antisemit calchiat pe cu totul alta situatie politica, cu totul alti stimuli istorici (Intifada, conflictul israelo-palestinian in toate fazele sale) si cu totul alte persoane care-l practica. Mi-ar fi placut sa am parte de o abordare mai limpede privitoare la tacerea generala in ceea ce priveste Shoah in perioada de dupa razboi. Mi-as fi dorit o analiza mai atenta a atitudinii statului francez, de la De Gaulle la Mitterrand, trecand prin gafele à la Raymond Barre in ceea ce priveste atitudinea fata de comunitatile evreiesti din Franta.

Sursa: BJFF

Spectatorul atent recunoaste documentarul de televiziune dupa tipul de evenimente puse in scena. Istoria foarte recenta a antisemitismului este aici brodata pe mai tot ce a aparut la jurnalul televizat: ici o sinagoga vandalizata, colo atentatul de pe strada Copernic, colo un magazin ars sau un cimitir profanat cu inscriptiile antisemite aferente. Montajul se margineste sa descrie, nu sa analizeze mecanismul de identificare care duce la astfel de evenimente. Ceea ce este si mai frustrant, se reia limbajul de lemn politic si journalistic si cam atat. Istoria mica a antisemitismului/rasismului cu cliseele zilnice de gandire si verbale, cu actele sale ratate, cu declaratiile tampite este cred eu un spatiu mult mai interesant de manevra decat ideea de a monta imagini de arhiva cu vehicule calcinate si evrei care prefera aliyah. De aceea e imposibil sa nu-ti placa firescul lui Jean Benguigui si sa nu te enerveze scortosenia goala a lui Paul Bernard, sa nu vibrezi la bucatica de discurs furibund a lui Robert Badinter pe care montajul o permite. Morala? Sa constati doar ca tapul ispasitor nu s-a schimbat de la Dreyfus incoace nu-i destul.

M-am intrebat de asemenea ce-or fi inteles spectatorii care nu sunt francofoni din documentarul acesta, in conditiile in care calitatea traducerii a fost dezastruoasa, iar proiectia gata gata sa fie ratata din cauza netestarii in prealabil a DVD-urilor filmului prezentat. O fi facut organizatorul apel la Google Translator pentru peliculele din festival? Oare si-o fi atuncat cineva din “staff” ochii pe variantele in limba romana ale liniilor de dialog care au fost rizibile in proportie de 80% la toate proiectiile pe care le-am vazut eu? O fi mers organizatorul cu dumnezeu inainte sperand in norocul incepatorului? Hai sa nu fiu totusi atat de carcotasa si sa-mi spun ca nu trebuie ceruta perfectiunea de la un festival aflat la prima editie, dar totusi, s-a intrebat organizatorul cu ce ramane spectatorul dupa ce se trage linia de final si aplauzele invitatilor de la gala de inchidere se sting?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu