"Dave Chappelle's Block Party" de Michel Gondry

If you love hip hop and Michel: you must see this movie.
If you love hip hop: you must see this movie.
If you love Michel's humanism: hit me!
If you love Michel: hit me again!

In septembrie 2004, comicul Dave Chappelle organizeaza un concert urias la intersectia a doua strazi din Brooklyn, un Block Party cu invitati surpriza, gura-casca din imprejurimi, prieteni si cunoscuti din Ohio, negri, latinos, albi, rapperi, adepti R&B si mari nume ale scenei muzicale de gen din America. Proiectul nu are nimic original in sine, numai ca Chappelle se gindeste sa faca apel la Michel Gondry, un realizator in plina ascensiune, interesat in egala masura de cinema ("Human Nature" si mai ales "Eternal Sunshine of a Spotless Mind", ba chiar mai recent "La Science des reves"), de muzica (pop cindva, jazz mai ales in prezent) si de cultura video (exigenta Bjork a facut 11 videoclipuri cu Gondry). In 2006 "Dave Chappelle's Block Party", documentarul despre cum s-a facut acest concert, despre ambianta de acolo, despre Chappelle si prietenii lui muzicieni, despre cultura de strada si nu numai, a iesit in cinematografele americane.

"Parfumul" - de la Patrick Süskind la Tom Tykwer

A face comparatii intre o carte si o adaptare cinematografica nu este un demers prea productiv, constringerile filmului sunt mult diferite de cele ale lecturii. Am simtit totusi nevoia sa recitesc romanul lui Patrick Süskind dupa ce am vazut adaptarea "Perfume-The Story of a Murderer" realizata de Tom Tykwer in 2006 si, evident, sa fac comparatii.

Hou Hsiao-hsien - "Three Times" sau frumusetea timpului care trece

“A Time to Live and a Time to Die”, “City of Sadness”, “Flowers of Shanghai”, “Goodbye South, Goodbye”, “Dust in the Wind” si “Café Lumière” sint citeva dintre cele mai importante filme ale lui Hou Hsiao-hsien. “Three Times” a fost nominalizat in 2005 pentru Palme d ‘Or, parerile criticii si ale publicului fiind impartite.

Imaginea superba, lentoarea gratioasa a miscarilor de camera, frumusetea si senzualitatea actorilor principali, banda sunet au intrat in balanta cu aparenta lipsa a unei intrigi care sa “aiba priza” la public, confuziile legate de personaje, existenta pasajului “mut” si bineinteles lentoarea care i-a facut pe multi sa adoarma in timpul proiectiei.