 |
| ComunicateMedia |
Am cumparat cartea asta (Donald Richie, "Portrete
japoneze", Quality Books 2007, traducere Andreea Davidoiu si Claudiu
Vinte) din curiozitate si am gasit-o interesanta, mai ales pentru cei
interesati de Japonia in general si de peisajul cultural al Japoniei in
special.
Portretele lui Richie merg de la persoane absolut anonime
(comisul de pravalie, florareasa in dublu exemplar, boschetarul, vecina
scandalagioaica, bucatarul aspirant) pina la personalitati publice
ultracunoscute (regizori de film, actori, reprezentanti ai showbiz etc).
Portretele lui Richie pot fi comice, melancolice, auto ironice, dar nu au
nicidecum aerul acela de reportaj de senzatie gen "am avut placerea sa ii
pun intrebari fara sens lui Nagisa Oshima" de exemplu. Este evident ca
autorul a meditat adinc asupra acestor intilniri memorabile cu Mishima,
Kawabata, Ozu, Ichikawa,
Chishu Ryu, Eiko Matsuda si multi altii pe care colectia sa de portrete ii
citeaza. Este de asemenea evident ca postura sa de strain intr-o Japonie a
anilor 50-90 i-a permis sa vada si sa inteleaga o mentalitate pe care multi o
considera exotica si atit.
