A fost cumva seara bunicilor. In primul rand datorita scurtmetrajului de debut “Abuelas” (2011) in regia lui Afarin Eghbal, o poveste despre “disparutii” (tineri sinucisi, copii adoptati de maniera ilicita) datorati dictaturii argentiene de mai ieri pe care miscarea bunicilor protestatare din Plaza del Mayo inca ii mai cauta. Interesant mi-a parut aici amestecul generos de tehnici de animatie prin care se spune povestea. Ghemul care prinde viata, scapa din cosul de lucru al bunicii anonime, fotografia Mariei-Marta care se anima, camera copilului care se umple subit de jucarii. Mai este apoi tanarul cuplu pasional care danseaza tango in imagini filmate supraimprimate alb-negru. Pierderea copilului este sinonima cu