 |
| BBC |
Nu stiu care este senzatia rarilor spectatori de film mut
atunci cand sunt pusi sa aleaga intre doua variante de vizionare: pe de o parte
experimentarea filmului proiectat pe muteste care conjuga cu dificultate
hiperactivitatea de pe ecran cu tacerea de moarte din sala (stim cu totii e o
chestie de obisnuinta) si variantele de tip spectacol de sunet si imagini in
care filmul este un pur pretext pentru improvizatia sau reprezentatia muzicala.
Eu una aleg proiectia pe muteste, desi uneori nu ma simt in
largul meu (Abel Gance de exemplu merita vazut cu muzica de fundal).
Iata insa ca exista partituri pierdute si/sau uitate pe vreun raft care ies la lumina si care dovedesc o codificare riguroasa a tipurilor de partituri muzicale de selectat pentru filmele din fiecare reprezentatie. Iata o muzica care se dovedeste a fi mai mult decat un soundtrack,
care se cere adica insotita de imagini.
