Miniportret Isabel Coixet -"La vida secreta de las palabras" si "Cosas que nunca te dije"

Degeaba m-am suparat eu pe Institutul Cervantes care a inghesuit intr-o singura zi cele doua filme ale cineastei Isabel Coixet cu ocazia miniportretului regizoral programat joi 30 octombrie la sala Eforie, ideea a fost foarte buna. Asta pentru ca, timp de sase filme si mai bine cite exista pentru moment in filmografia sa, realizatoarea a preferat sa exploateze aceleasi subiecte, nuantindu-le de la un proiect la altul. Si acest lucru este cum nu se poate mai vizibil daca spectatorul are ocazia sa vada "Cosas que nunca te dije" (1995) si "La vida secreta de las palabras" ("The Secret Life of Words", 2005) unul dupa altul; sare astfel in ochi faptul ca ratarea afectiva, imposibilitatea de a comunica cu celalalt, fie el prieten, partener de viata sau simplu necunoscut, ca teme mereu prezente trec prin ipostaze care mai de care mai delicate: boala, singuratatea cronica, ruptura sentimentala, depresia, regretul, incapacitatea de a intelege rational imensa nedreptate pe care ne-o aduce existenta (ne)fericirii in variatiunile ei din cotidian. 

Paris je t'aime - Orasul iubirii

Filmele astea colective sint destul de prizate in ultimul timp. Dupa ce la TIFF ne-am delectat cu "All the Invisible Children", acum in 2007 a iesit pe ecranele noastre "Paris je t'aime", un film de acelasi gen, lansat cu ocazia festivalului de la Cannes 2006, si care aduna productiile mai multor realizatori mai mult sau mai putin cunoscuti. Tema este fireste discutabila "Paris capitala iubirii" si ca structura alege sa copieze impartirea administrativa a Parisului (initial trebuiau sa fie facute 20 de scurt metraje, tot atitea cite sectoare are capitala Frantei, varianta finala a filmului cuprinde 18 scurt metraje).