Pe Adam Elliot l-am descoperit anul trecut, odata cu "Harvie Krumpet" (280 de secvente, 14 luni de filmare si 23 de minute de film la final) care, aveam sa citesc ulterior, obtinuse Oscarul pentru cel mai bun scurtmetraj de animatie in 2004 si trei din cele patru cele mai importante premii de la festivalul de la Annecy din acelasi an, cel mai important din lume pentru filmele de animatie. A fost dragoste la prima vedere: m-a fascinat eficienta scenariului, folosirea vocii din off pentru a condensa elipsele narative, grotescul induiosator si firescul personajelor, atmosfera care degaja un amestec de comic blind si de tristete difuza. Regizorul Adam Elliot are dreptate sa afirme intr-un interviu ca "am cistigat pentru ca povestea noastre era mai puternica". Filmuletul condenseaza viata lui Harvie Krumpet, cel mai nenorocos barbat din Australia, o lupta continua intre destinul care se incapatineaza sa loveasca necrutator si incurabilul optimism al personajului care adapteaza in felul sau foarte personal adagiul horatian "Carpe diem" pentru a se salva.
