Anim’est 2011- Ziua 4: Competitie 1

Prezenta fiind la primele doua calupuri de competitie scurtmetraj (26 de filmulete programate unul dupa altul in seara de luni 10 octombrie) a trebuit sa ii dau dreptate organizatorului care vorbea de proba de echilibristica pe care trebuie sa o dea juriul alcatuit din Anna Solanas, Gerlando Infuso si Shane Acker. Competitia se anunta destul de variata si de echilibrata in fond. Iata feelingul meu in ceea ce priveste filmuletele vazute aseara la sala ArCub in primul calup al competitiei:

A única vez / Once Only (Portugalia, 2010) in regia lui Nuno Amorim (formatie de arhitect, bogata experienta in graphic design si in scurtmetraj) este un superb desen pe hartie explorand toate gamele de brunuri si ocruri posibile, paleta care se asorteaza cu textul enigmatic care pana la urma vorbeste despre separare, minciuna, distante si pierderi ireparabile. ”A unica vez” este genul acela de film-sentiment bine dozat, concentrandu-se pe descrierea unei stari corelate cu poveste abia schitata, in care morfismele delicate ale desenului sunt personajul principal.

Animais

De-ale animatiei - Universul sardonic (David O’Reilly)

Motto: “Don't worry, it's just animation. It has no real effect on people."

Intr-unul dintre cosmarurile mele recente se facea ca eram unul dintre anonimele personaje pixelate la maxim pe care David O’Reilly le cultiva in animatiile sale. Povestile care cresc in jurul unul astfel de set de personaje sunt atat de veninoase si de insidioase, incat convin mai degraba depresivilor dinamici, anxiosilor cronici si psihoticilor in faza apatica. Un astfel de personaj are o durata de viata extrem de scurta si in 99,99% din cazuri se bucura de un sfarsit violent si lipsit de sens ori de compasiune. Frenetic, aflat in continua si inutila transformare, universul davidoreillian seamana cu o banda Moebius sau cu o tampita de scarita Escher in care nivele narative diferite se intrepatrund fatalmente. Imaginati-va un concert de oracaieli repetitive transpuse in simboluri de unicod si aveti “The External World”, una dintre putinele bijuterii pe care NexT le-a presarat in programul “Short Matters”. (Nu va fie lene sa accesati linkul de mai sus, puteti vedea filmul gratis).

Scotocind ici-colo am dat peste un interviu in care cineastul vorbeste intre altele despre relatia de ura-fascinatie pe care o intretine cu animatia (senzatia pe care o are atunci cand sfarseste un film frizeaza, spune el, extazul), precum si atentia pe care o acorda ideilor mici care sateliteaza o idee majora - accentul pe care el il pune pe lipsa de sens a unor fapte, idei sau notiuni folosite ici-colo in filmuletele sale frizeaza oarecum procesul dicteului automat. Mi-au placut foarte mult reverenta pe care O’Reilly o face tacerii (animatia nu este, pentru el cel putin, ilustrare a unui mood muzical cu care se obisnuieste sa se inceapa un scurtmetraj animat) si refuzul de a pune un semn de egalitate intre gagul cartoonesc si animatia adevarata.

DavidOReilly.com