"Winchester '73" de Anthony Mann

DVD Beaver

Nici nu stiu daca sa numesc cele ce urmeaza “cronica“ in toata puterea cuvintului, nu este usor sa scrii despre unul dintre cele mai cunoscute westernuri si sa mai gasesti inca lucruri noi de semnalat. Sa zicem ca este un soi de raspuns indirect la consideratiile critice ale cuiva pentru care westernul este un soi de eterna transhumanta a unor masculi alfa care-si petrec viata calare, gata sa-si dovedeasca curajul nebun, simtul justitiar si onoarea lor de pistolari. Uite ca westernul nu este totdeauna numai “Stagecoach“ si “El Dorado”, iar Anthony Mann este exemplul cel mai limpede de “western altfel”. In filmele lui, veti gasi elementele standard ale genului (indieni, cai, pistolari buni si rai, banditi, diligente jefuite, cactusi luminare, desert) numai ca personajele sale si povestile acestora au o doza de paranoia nelinistitoare si un apetit ciudat pentru suferinta si razbunare violenta care contrasteaza din plin cu “My Darling Clementine“ de exemplu. “Winchester '73” ar sari in ochi si unui neavenit in materie de western, asta pentru ca povestea se decide sa se organizeze in jurul unui exemplar din “arma care a cucerit Vestul Salbatic“, care-si schimba destinatarul la fiecare 10 minute. Chichita asta scenaristica vine din teatrul comic si o gasim si azi mai degraba in comediile de situatii in care gagurile se invirt adesea in jurul principiului “lumea e (prea) mica”.

“Assault on Precinct 13” / “Asalt asupra sectiei 13” (2005) de Jean-François Richet

Flixster

A fost odata ca totdeauna in filmele de actiune un baiat bun, politist de felul lui care trebuie sa infrunte o gasca intreaga de inamici. Pielea baiatului bun poate fi salvata doar daca lasa catusele la o parte si accepta sa faca pereche cu baiatul rau de serviciu, gangster de felul lui. Acesta stie atit de multe despre moarte si are atit de putine scrupule fata de viata incit risca sa devina repede simpatic in ochii spectatorului. Asta nu-i umbreste totusi meritele baiatului bun care se lupta din greu cu alcoolismul si dependenta de anxiolitice si cu trecutul nu tocmai glorios.

Lasind gluma la o parte “Assault on Precinct 13” este un remake bun semnat Jean-François Richet dupa un clasic al genului realizat acum ceva timp de John Carpenter, in 1976 mai exact.

"The Assassination of Jesse James by the Coward Robert Ford" de Andrew Dominik

Motto: “Do you want to be like me or do you want to be me?” 

(Jesse James catre Robert Ford)

Flixster

Povestea reala ar suna cam asa : nascuti in Missouri, fratii Frank si Jesse James iau parte la razboiul de Secesiune facind parte din Quantrill’s Raiders, trupele de gherila sudiste menite sa hartuiasca in spatele liniei frontului inamicul yankeu. Se spune ca la virsta de 16 ani Jesse ar fi fost biciuit salbatic de niste soldati yankei, de unde si ura sa neimpacata fata de Nord si glumitele nesarate despre nevasta presedintelui Lincoln din film. Mai tirziu, pe la 1870, tot fratii James conduc un grup de banditi si comit mai multe crime si jafuri care ii fac celebri in regiune. Aura de Haiduci care ii fura pe cei bogati (adica bancile, posta, societatea cailor ferate) pentru a imparti celor saraci, adica micilor fermieri si de Rebeli care inca se opun invadatorului nordist le raspindeste faima in tot Midwestul. Banditismul cu fata umana si lupta de gherila pe care pretind ca le practica cei doi frati sint colportate cu sirg de acele “dime novels” (romanele in fascicole care suprapun personaje in mare parte reale pe stereotipuri narative à la Fenimore Cooper si a caror perioada de maxima inflorire se intinde intre 1860 si 1890) care transforma in legende vii aventurieri precum Billy the Kid sau Davy Crockett. Frank, fratele cel mare, prefera sa renunte la ocupatia asta marginala si redevine fermier, moare linistit in 1915 fara a avea probleme cu politia. Jesse, in schimb, prefera sa ramina spargator de banci, sa duca o viata dubla de familist sub nume de imprumut dupa ce se casatoreste cu verisoara sa Zerelda. Cind pe capul lui se pune o recompensa, Jesse este tradat de unul dintre complici, Robert Ford, apoi grav ranit in timpul unei tentative de jaf la Northfield (Minnesota) si in cele din urma ucis de acelasi Ford cu un glont tras pe la spate in 1882.