Retrospectiva B-Est la NCRR (15-19 august)

Imi tot zic ca s-a schimbat ceva pe ici pe colo in materie de cinema, in Bucuresti cel putin. Regret activitatea frenetica de acum cativa ani prin care sali de cinema precum Elvira Popescu, sala NCRR, Studio, Union au ajuns sa concureze la modul foarte serios la numarul de proiectii care mai de care mai interesante. La sala Eforie nu se incheia un minifestival de gen « zilele filmului ... » ca incepea altul, festivalurile si retrospectivele se calcau pe picioare in acelasi timp. Uite-asa ajungeam sa merg la cinema numai dupa ce trageam la sorti, dadeam cu banul sau faceam alegeri dureroase in programul saptamanal.

Nu, lucrurile nu mai sunt asa, cantitativ vorbind. Nu stam insa tocmai rau daca un festival capricios precum B-Est alege anul acesta sa propuna o retrospectiva a programului sau de acum cateva luni si asta in plina luna august.

B-est 2012: "Les géants" de Bouli Lanners

Moustique.be

Intr-o casa complet goala, trei pustani se inghesuie unul intr-altul ingroziti in timp ce batausul Angel isi flutura demonstrativ bata de baseball dupa care se apuca sa rada. Urat mai rade Angel asta. In opinia brutei, baietii seamana cu cei trei purcelusi. Este secventa declic in jurul careia m-am invartit incercand sa-mi clarific intregul, Care intreg poarta numele sibilin “Les Géants” (2011) si este semnat de multi talentatul Bouli Lanners, actor, realizator, scriitor de scenarii si pictor. Ma intorc inca o data la secventa descrisa mai sus, ma intreb de unde si pana unde asocierea practicata de Angel, batausii nu uzeaza deseori de asociatii si comparatii, si nici nu citesc/citeaza povesti de adormit copiii. Aici trebuie sa fie o entorsa fugitiva a scenariului care isi permite sa depaseasca personajul numai din placerea de a face spectatorului cu ochiul. La fel, frecventele pasaje peisagistice, care au si nu au legatura cu povestea; proximitatea apei, a copacilor si a ierburilor este acompaniata exclusiv de o partitura chill (Bram Vanparys) care miroase a liniste si a priviri aruncate in gol. In atmosfera prefabricata boulinanners-esca predomina cerul si culorile blande si calde chiar si atunci cand ploua. La fel de improbabile ca peisajul, personajele adulte sunt filmate parca printr-o lentila care le deformeaza trasaturile. Camera plasata la un stat de copil, fixeaza intregul de jos in sus. Nu este deci de mirare ca lumea pare mai mare decat este.