Jurnal de TIFF ziua 1: “La demora/ The Delay” de Rodrigo Plá

Rodrigo Plá mi-a atras atentia pentru prima data cu foarte mexicanul sau film despre dragoste (de orice fel, inclusiv cea mistica) si moarte care este “Desierto adentro”. N-am mai regasit accentele bunueliene ale acestei fabule intense in “La zona” vazut ulterior cu ocazia unei alte editii TIFF, care propune o altfel de poveste (o crima care are loc intr-un luxos cartier cu aer de “bunker”) si o morala mult diferita. Plá revine cu o alta perspectiva in “La demora”, o pelicula care reia cumva in cheie moderna “Balada lui Narayama”: Maria isi iubeste tatal, Augustin, care prezinta un inceput de Alzheimer, dar si pe cei trei copii pe care si-i creste cu multa greutate singura. Femeia isi abandoneaza tatal intr-un parc incercand astfel sa forteze mana autoritatilor care poseda putine locuri in stabilimentele publice pentru batrani. 

Jurnal de TIFF - 1.06 - "La Zona" (Rodrigo Pla) sau principiul zidului

CinemaPeliculas

"La Zona" (o coproductie Spania Mexic din 2007) este o ilustrare a principiului zidului : il construiesti ca sa te aperi de altii si intr-o buna zi te trezesti ca ai devenit prizonierul lui. In lungmetrajul de debut al lui Rodrigo Pla, zidul este impartial, ambele comunitati se constituie in insule prizoniere si autarhice. Pe de o parte, La Zona este un cartier izolat de lume cu propria paza, propria scoala, propriul sistem de securitate si de ce nu, propriile legi. Pe de alta parte, periferia mizera care se intinde pina la umbra zidului priveste cu lacomie peste sirmele ghimpate si deseori actioneaza dupa propriile legi (de ce sa nu profiti de un panou care darima zidul pe timp de furtuna? de ce sa nu furi de la cei bogati? de ce sa nu ucizi daca cei bogati se opun?) Politia nu intervine cu prea mult zel atunci cind vreunul dintre sarantoci este ucis sau un pericol inchis in "la zona" mai ales daca jocurile sint aranjate prin sume generoase de bani.