Sils Maria - costume si masti

Curioasa experienta, acest “Sils Maria”, cel de-al 16-lea film pe care il propune publicului Olivier Assayas. Un mix de dramoleta à la “All about Eve”, de sfasietoare ambiguitate feminina à la “Persona”, de reflectii pe tema creatiei care te inghite de nu te mai vezi (“Irma Vep”), de viraje explicative prin cultura teen, de teatru in film. Te astepti ca prajitura sa creasca spectaculos, de fapt ea ramane plata, iar cand musti din ea, o gasesti foarte densa, greu digerabila pe alocuri. Lejeritatea aeriana din varianta engleza de titlu, “Clouds of Sils Maria” creeaza asteptari false, norii afectati fenomenului “Maloja Snake” plutesc jos si invadeaza serpeste valea Engadin, uneori deghizati in inocente brume matinale. La fel si filmul lui Assayas. Arta vs Viata, raporturile cu sinele fragilizat/ vampirizat de un rol si de varsta biologica, gelozia si competitia feminine, manipularea, ego(t)ismul artistului si raportul acestuia cu bula succesului samd. Toate acestea se inghesuie pe raftul numit „tematica filmului”. Trama este eminamente bergmaniana , o poveste despre teatru, actori si mai ales actrite care vorbesc nemasurat de mult. Se schimba politeturi si fraze memorabile, se uraste urat, se face apel la cruzime in aproape orice bucata dialogata, cuvintele nu sunt niciodata inocente.

TIFF 2013 Ziua 2-Après mai/ S-a intamplat in mai

Mi-am permis un salt spectaculos intr-unul dintre cele mai interesante “3x3” de anul acesta, dedicat lui Olivier Assayas. Il asteptam la cotitura, stiam ca trebuie sa-i dedic timp si sa-mi construiesc proiectiile asa cum ar trebui sa-mi construiesc argumentarile in notele de subsol de pe acest blog, cu rabdare adica, am inceput deci cu inceputul cronologic vorbind, cu “Après mai”. Este unul dintre filmele pe care tanjeam sa le vad in sala de cinema. In mare filmul este o descriptie a tineretii in circumstantele foarte particulare ale anului de gratie 1968. Sentimentul cu care am intrat in film a fost similar cu cel pe care il am cand, aflandu-ma intr-un muzeu, dau cu nasul de artefacte perimate din punct de vedere tehnic, expuse inca la capitolul curiozitati. Personajele lui Assayas nu fac parte din “tinerimea” ocupata in bloc cu guerrilla urbana, manifestarile si limba de lemn de extrema stanga pe care le mai gasesti ici si colo in filmele care dezgroapa istoria lui 1968.

Din categoria filme cuminti - “Le père de mes enfants” de Mia Hansen-Løve

Este adevarat ca am ratat “Le Père de mes enfants”, filmul Miei Hansen-Løve de cel putin cinci ori pana sa-l vad in seara trecuta la Institutul francez. Este de asemenea adevarat ca voiam sa-l vad si bine am facut ca m-am tinut de capul meu si l-am vazut. N-am de gand sa-i povestesc aici story-ul, nu din consideratie pentru cei care reduc un film la rezumatul story-ului (nu am nicio consideratie pentru astfel de spectator), ci pentru ca nu este nimic de povestit.

Sursa: Les films du losange

Paris je t'aime - Orasul iubirii

Filmele astea colective sint destul de prizate in ultimul timp. Dupa ce la TIFF ne-am delectat cu "All the Invisible Children", acum in 2007 a iesit pe ecranele noastre "Paris je t'aime", un film de acelasi gen, lansat cu ocazia festivalului de la Cannes 2006, si care aduna productiile mai multor realizatori mai mult sau mai putin cunoscuti. Tema este fireste discutabila "Paris capitala iubirii" si ca structura alege sa copieze impartirea administrativa a Parisului (initial trebuiau sa fie facute 20 de scurt metraje, tot atitea cite sectoare are capitala Frantei, varianta finala a filmului cuprinde 18 scurt metraje).