Jurnal de TIFF ziua 4 (2) - "Double Take" de Johan Grimonprez

Sa nu se astepte spectatorul la o meditatie bine documentata pe tema dublului vertiginous in filmele lui Hitchcock (“Strangers on a Train”, “Vertigo”, Norman Bates samd) si nici la un documentar cumsecade aliniat la o structura natativa clasica. “Double Take” este un motor hibrid, jumatate eseu, jumatate instalatie video cu cel putin trei piste tematice care in mintea autorului, artistul multimedia Johan Grimonprez pot fi corelate cu succes. ”Double Take” recicleaza o parte din materialul folosit in instalatia “Looking for Alfred” (2005)  si foloseste ca pretext toate cliseele ocazionate, dezvoltate si speculate de personajul Hitchcock: dublul si dedublarea, manipularea sau jocul de-a soarecele si pisica, sentimentul misterului si angoasantele nevroze, scarile spiralate, apetenta pentru cameo in original sau in varianta copiata.

Obsessed With Film

Paprika de Satoshi Kon

今 敏 - Satoshi Kon (12.10.1963 - 24.08.2010)

Stia el ce stia Satoshi Kon atunci cind si-a numit compania “Madhouse Studio”: toate filmele sale propun explorari ale psihicului perturbat, metamorfozari ale realitatii intr-o spirala a iluziei iesita de sub control (Perfect Blue), un du-te vino intre trecut si prezent care rupe linearitatea timpului (Millenium Actress, Tokyo Godfathers), problematica amintirii, uitarii si a pierderii identitatii (Paranoia Agent). Satoshi Kon adora filmele, internetul si povestile, mitologia, SF-ul, Philip K. Dick, Alfred Hitchcock, thrillerul si prefera sa-si puna intrebari de etica si morala printre altele.

Sursa: www.japanator.com

Evident, Paprika (2006), ultimul sau lungmetraj animat, aduna un pic din toate acestea intr-o sarabanda de momente foarte imaginative si atit de viu colorate, incit nu ma pot abtine sa nu ma gindesc la arta psihedelica. Ai crede ca este un film pentru copii, numai ca in Statele Unite a fost restrictionat R pentru violenta si nud, scena care a socat cenzura americana este insa doar tulburatoare prin frumusetea grafica. Nu, nu este hentai, ci doar o explorare a psihismului uman in care sexualitatea este sugerata cu multa finete.

A compune un personaj

Incantata sa-l descopar pe François Truffaut in se pare ultima sa aparitie televizata, mai precis un “numar” din “Apostrophes” (din 1984) in care el trebuie sa vorbeasca despre reeditarea cartii-interviu cu Hitchcock. Interesant este sa-l vezi pe Pivot ca se indeparteaza la un moment dat de la subiect si-l intreaba cu insistenta pe Truffaut ce parere are el ca scenarist despre personaj. Iata-l pe Truffaut, incoltit si obligat sa pledeze un pic off topic pentru filmul care favorizeaza personajul. Sfarsitul fragmentului surprinde aceasta “profesiune de credinta” pe care cineastul o ofera cu modestie, subiectul discutiei fiind totusi marele Hitchcock: 

”(…) je suis assez en faveur du film de personnages, c’est-à-dire quand le personnage est très vivant on a besoin de peu d’histoire ou de moins d’action et j’aime assez les films de personnages ou les personnages sont importants.”

Jurnal de TIFF - 6.06 - "Nichego Lichnogo / Nimic personal" de Larisa Sadilova

"Nimic personal" (2007) a fost o surpriza placuta pentru ultima mea zi de festival, o poveste ciudat de atona si de rece care evita extravagantele, ceea ce nu o face mai putin interesanta. Inchipuiti-va un "Rear Window" mai cinic, in care un mare solitar ca Zimin, politai de felul sau, lucreaza pentru un "client" necunoscut care il plateste bine pentru a supraveghea diverse persoane in scop necunoscut. Zimin este tehnicianul perfect care nu are curiozitati in ceea ce priveste "subiectii" sai; prin fata ochiului sau detasat se perinda scene de sex sau de isterie, certuri intre amanti si momente de disperare solitare. Aparatul sau de fotografiat mitraliaza fete necunoscute, dispozitivele audio si video inregistreaza intimitatile unor necunoscute. Cind, prin intermediul acestora, Zimin intra in viata Irinei (o farmacista putin dezechilibrata care primeste regulat sfaturi ca la carte de la mama sa mult mai dezechilibrata dealtfel), se intimpla ceva care seamana cu o fisura in viata de zi cu zi a barbatului. Acesta o constientizeaza numai atunci cind seful sau incepe sa ii povesteasca, nu se stie bine de ce, ca el urmeaza sa divorteze pentru ca isi detesta nevasta. Probabil ca in capul lui Zimin are loc o revelatie de acelasi gen, zic probabil pentru ca nici un muschi nu se clinteste pe fata acestui "detectiv la stat", posibil fost KGBist, dar ii simtim mai tirziu ostilitatea in privirile pe care i le arunca sotiei.

Slavoj ŽIŽEK - Zabovind in negativ - Kant, Hegel si critica ideologiei

'Cinema is the ultimate pervert art. It doesn't give you what you desire - it tells you how to desire' - Slavoj Žižek

Slavoj ŽIŽEK- Zabovind in negativ - Kant, Hegel si critica ideologiei- ed ALL, 2001, traducere Irina-Marta Costea

Am gasit cartea cu pricina intr-un raft de hypermarket, printre brosuri despre cultura plantelor de apartament si exemplare nevindute din romanele Rodicai Ojog Brasoveanu. Este o recomandare foarte serioasa pentru cei care au chef sa imbine filozofia, psihanaliza si nu in ultimul timp cinema-ul.