“Cloverfield” preia
smecheria structurala din “The Blair Witch Project“ si ofera un subiect care
mixeaza laolalta elemente preluate din filmele-infectie (“28 Days” si urmarea,
de exemplu), filmele cu monstri (“Godzilla” si surorile ei asiatice), filmele
cu atacuri venite din spatiu (“Invasion of the Body Snatchers”, “The War of theWorlds”), filmele catastrofa si apocaliptice, citind pe undeva 9/11 si
spaimelele teroriste. Fanii unor astfel de coktailuri pot chiar viziona la
pachet “Cloverfield“ si noul “I am Legend” care tot in jurul
aneantizarii/depopularii New York-ului se invirte. Efectul trebuie sa fie
destul de tare, prin iteratia acelorasi mesaje mai mult sau mai putin
subliminale (nu exista scapare decit in asocierea modesta a doua
individualitati haituite, nu exista rezistenta decit in grupuri mici, nu exista
razbunare, ci mai degraba izolare si supravietuire). Sintem departe de
finalurile in care US
Army trage cu tunul si omoara monstrul si toata lumea se felicita pentru ca
omenirea a invins inca o data (Godzilla, Independence Day, War of the Worlds
mai ales la final. Sintem departe si de “Alien” in care o singura femeie lupta
nu atit cu diferenta radicala dintre specii si lumi care este monstrul, cit cu
carantina insingurata in spatiul claustrofob al navei spatiale.