Ecouri de TIFF- "Donoma" de Djinn Carrénard

“Donoma” s-a aflat pe lista mea de urgente de TIFF, sigura fiind ca acest film nu va iesi niciodata in salile locale de cinema. Auzisem deja de filmarile din 2009 cu un micro-buget de mai putin de 200 de euro, aflasem ca autorul sau, Djinn Carrénard folosit in acest scop o camera Sony imprumutata si niscai microfoane wireless pentru inregistrarea sunetului. Am fost chiar atenta la reactiile criticii in timpul festivalul de la Pusan 2010, unde filmul a avut premiera mondiala si ulterior la ecourile suscitate de premiul ACID castigat de film la festivalul de la Cannes in 2010. I-am urmarit de departe selectarea la mai multe festivaluri de cinema, problemele intampinate cu distributia, rezolvate in parte cu ajutorul Commune Image Média, un fel de mama a ranitilor pentru companiile de productie independente de cinema. Mi-a placut ideea organizarii unor proiectii de tip happening, pentru care actorii au vandut bilete si-au tras de maneca curiosii sa intre la proiectii. S-a ajuns la organizarea unei proiectii in fantasticul Art Deco Grand Rex din Paris. Mi-a placut ideea organizarii unui circuit in toata Franta, actorii si filmul imbarcati intr-un autocar, mobilizarea publicului facandu-se ad-hoc cu megafoane si “lume lume”. Ideea filmului plecat in turneu este cel putin neasteptata in tara in care cinema-ul este rege.

France culture

Note de subsol la FFF - “Nous, princesses de Clèves” de Régis Sauder

Allocine.fr

 

Ce legatura se poate tese intre un text “serios” din programa scolara vizand literatura clasica si cultura de cartier? Ce paralele se pot face intre o figura romanesca cu 300 de ani in spate si mai bine de critici, contracritici si uitare in bagaje pe de o parte si viata unor liceeni care abia incepe? Abdellatif Kechiche a fost probabil primul care a dovedit ca aceste lucruri sunt fezabile: ‘L’esquive” (2002) transporta tineri de 17-18 ani proveniti din comunitati de imigranti in enigmatica lume a teatrului lui Marivaux. Rezultatul? Un revival al marivaudage-ului in verlan si in argoul franco-arab de cartier. Pe exact aceeasi lungime de unda se situeaza si documentarul semnat de Régis Sauder care poarta un titlu fantastic “Nous, princesses de Clèves” (2011). Demersul este similar: sunt asezati fata in fata un text clasic din literatura de secol XVII si liceenii inscrisi intr-un stabiliment scolar (ZEP) implantat intr-o “ zona sensibila” la nord de Marseille. Scopul fiind o noua grila de relectura a lumii din perspectiva unei clasice povesti despre neadaptare.

Jurnal de TIFF ziua 4 (4) - "Vénus noire / Black Venus" de Abdellatif Kechiche

Acum cativa ani, cand statul francez s-a hotarat sa inapoieze Africii de Sud ramasitele pamantesti si reproducerile fidele dupa anatomia lui Saadje Baartman, lumea si-a amintit de trista poveste a celei cunoscute drept Venus hotentota acum mai bine de 200 de ani. Originara din Cape Town, de conditie modesta, Saadje se considera o artista in momentul in care juca pentru publicul de toate conditiile sociale rolul salbaticei hotentote cu forme mai mult decat generoase.

Sursa: Wikipedia

Filmul lui Abdellatif Kechiche are aspectul unui biopic; el debuteaza in momentul in care spectacolul montat de patronul lui Saartje incepe sa aiba succes in Londra, continua cu lenta transformare a femeii intr-un obiect de atractie pentru showurile mai mult sau mai putin libertine din Paris ori intr-un studiu de caz pentru echipa condusa de Georges Cuvier. Sfarsitul este trist, Saartje esueaza intr-un bordel si moare, bolnava, aproape in strada. Ulterior, cadavrul ei face obiectul unui celebru mulaj, unele dintre organele ei sunt pastrate in formol ca obiecte de studiu mostenite de Musée de l’Homme.

Sezonul de iarna debuteaza cu Festivalul de Film Francez

Pe scurt pe numele lui din alti ani, FFF, Festivalul de film francez a ajuns la a 14-a editie. Anul acesta FFF are loc in intervalul 10-16 decembrie la Cinema Studio, Sala Elvira Popescu şi CinemaPro. Iata ce poate fi urmarit timp de o saptamana in Bucuresti sub umbrella FFF: un omagiu adus regizorului Alain Corneau (5 filme dintre care cel mai cunoscut si dupa parerea mea cel mai nereusit este “Le Cousin”) un portret Romain Duris (6 pelicule dintre cele mai diverse), o mini-selectie de documentare, proiectii speciale pentru copii (“Kérity ou la maison des contes” pe care probabil l-ati vazut la Anim’est) si o miniserie de scurtmetraje.

Festivalului se va deschide cu proiectia lungmetrajului “Donnant, donnant”, al treilea lungmetraj al regizoarei Isabelle Mergault, urmand ca inchiderea manifestarii sa fie marcata de filmul de debut al lui Romain Gavras, ”Notre jour viendra”.

Incerc cateva recomandari personale legate intr-o prima faza de selectia lungmetrajelor din festival:

La Graine et le Mulet (Cuscus cu Chefal) - Abdellatif Kechiche

Sursa: Wikipedia

153 de minute, atita dureaza povestea neverosimila a lui Slimane care, dupa 35 de ani de munca din care majoritatea la negru pe un santier naval, este dat afara fara menajamente. Slimane pune la bataie indemnizatiile de somaj si reuseste sa isi mobilizeze familia sau mai degraba familiile pentru a pune in practica ideea de a transforma un vapor dezafectat in restaurant acvatic cu profil oriental. Cuscusul cu peste, specialitatea lui Souad, fosta nevasta a lui Slimane, urmeaza sa fie meniul de rezistenta si noutatea culinara, asta pentru ca in orasul- port Sète restaurantele au in mare parte acelasi specific francez.