Anim’est 2015 - Trecem la lucruri serioase - competitia internationala de scurtmetraj (4)

Iata filmele mele preferate din calupul patru al competitiei, probabil cel mai “dens” la capitolul nivel de competitie.

"Ernie Biscuit" (2015) de Adam Elliot

Il asteptam de multisor, tare-as fi vrut sa-l traduc asa cum am facut-o cu “Mary and Max" (2009) si cu "Harvey Krumpet" (2003), dar n-a fost sa fie asa.

"Ernie…" este construit dupa acelasi tipic tare drag cineastului Adam Elliot : un condensat de saga din plastilina realizat in stop motion cu un narator care sa organizeze materialul narativ si sa faca pauze semnificative. Povestea trebuie sa fie presarata de semne, mesaje, titluri, tag-uri, mesaje non verbale cu impact dulce-amarui. Personajul trebuie sa fie un singuratic-neinteles, sa intre in categoria "handicapat", sa fie marginalizat, sa aiba un nume ciudat, sa practice o meserie si mai ciudata. In cazul de fata, Ernie este surd, este parizian si taxidermist. In plus, povestea lui este spusa in alb-negru. 

Maestrii papusari / Masters of Puppets - program special Anim’est

Animatia in stop motion cu marionete este acum un subiect cam prafuit, dat fiind entuziasmul popular (si deloc ieftin) pentru animatiile procesate in 3D. Cu bucurie aflu ca Anim’est se decide sa dedice maestrilor papusari de ieri si de astazi un mega program retrospectiv. Ma grabesc deci sa anunt spectatorul interesat o astfel de retrospectiva care include 35 de scurtmetraje, 2 documentare legate de conditia si creatia animatiilor cu papusi (unul dedicat varstei de aur a cinematografului de animatie ceh, celalalt avand ca subiect nasterea animatiei estoniene) si un documentar despre viata si creatia cineastului Ladislas Starevitch (1882-1965), initiatorul tehnicii stop-motion si autor al primei naratiuni cinematografice cu marionete.

Ambitioasa treaba!

Anim'est 2009 Mary & Max de Adam Elliot

Motto: "Making a stop motion feature is like making love and being stabbed to death at the same time" (Adam Elliot)

Pe Adam Elliot l-am descoperit anul trecut, odata cu "Harvie Krumpet" (280 de secvente, 14 luni de filmare si 23 de minute de film la final) care, aveam sa citesc ulterior, obtinuse Oscarul pentru cel mai bun scurtmetraj de animatie in 2004 si trei din cele patru cele mai importante premii de la festivalul de la Annecy din acelasi an, cel mai important din lume pentru filmele de animatie. A fost dragoste la prima vedere: m-a fascinat eficienta scenariului, folosirea vocii din off pentru a condensa elipsele narative, grotescul induiosator si firescul personajelor, atmosfera care degaja un amestec de comic blind si de tristete difuza. Regizorul Adam Elliot are dreptate sa afirme intr-un interviu ca "am cistigat pentru ca povestea noastre era mai puternica". Filmuletul condenseaza viata lui Harvie Krumpet, cel mai nenorocos barbat din Australia, o lupta continua intre destinul care se incapatineaza sa loveasca necrutator si incurabilul optimism al personajului care adapteaza in felul sau foarte personal adagiul horatian "Carpe diem" pentru a se salva.